-
Voluntariat la Heritage of Timișoara
Anul 2025 a marcat începutul activității mele de voluntariat la Heritage of Timișoara. A fost una din cele mai frumoase experiențe ale anului trecut și o confirmare a faptului că, într-un mediu bine-organizat, voluntariatul ajută toate părțile implicate. În urmă cu câteva zile, s-a deschis oficial înscrierile pentru ediția din 2026. Un moment bun să privesc înapoi la toată experiența și să vă recomand să vă înscrieți 🙂 . De ce m-am înscris Pentru că iubesc Timișoara. Locuiesc aici de 18 ani. În acest timp, orașul mi-a oferit constant oportunități – de la educație la oportunități profesionale, sute de evenimente culturale și șansa de a întâlni oameni interesanți. Când pot,…
-
Analia Selis – Volver
O mai știți pe Analia Selis? În 2003, ”Yo no soy de aqui” era pe buzele tuturor. Apoi s-a așternut liniștea. Sau așa credeam. Cadoul meu de Valentines Day În urmă cu vreo două luni, studiam cu drag și spor afișele cu evenimente culturale din stația UVT, când observ un nume cunoscut. Iar în mintea mea, începe să cânte o melodie: Yo no soy de aquí Y no soy de allá Vengo de una tierra En algún lugar Am hotărât pe loc să îmi iau bilet, în amintirea acelei melodii. Am ezitat preț de câteva secunde la categoria de locuri. Am concluzionat că merit un cadou de Valentines Day și…
-
Wishlist – 2026 – experience edition
2025 a fost despre experiențe. 2026 va fi la fel, cu un twist. Mă cunosc mai bine deja. Știu ce îmi place, știu ce lucruri îmi ”gâdilă” curiozitatea. Îmi place să învăț, să descopăr, să îmi împing ocazional corpul spre limitele lui. Alergatul, dansul, călătoriile și lectura sunt deja părți nenegociabile din viața mea. Le iubesc, le păstrez, le includ. Lor s-a adăugat recent zona ”culturală”. Pun ” ” pentru că termenul este interpretabil. Tehnic vorbind, zumba sau rollerskating nu sunt cultură. Dar sunt genul de evadări din bulă care îmi fac bine. Mă forțează să mă explorez, să mă cunosc. Din acest motiv, experiențele de mai jos sunt comasate.…
-
25 de experiențe din 2025
A fost un an plin. Bogat în trăiri, emoții și experiențe. Pe unele le-am documentat pe blog. Altele au rămas scrise în suflet. Dar toate merită măcar menționate. Am împlinit 35 de ani anul acesta. Sunt, oficial, la jumătatea vieții. Și mă simt mai tânără ca niciodată. Anul 2025 a fost anul în care am fost ”unapologetically myself”. Am renunțat la anxietăți și la ”trebuie”, am făcut strict ce m-a tăiat capul. Am spus ”nu” mai des, mi-am ascultat vocea interioară, mi-am dat voie să mă bucur de cele mai stupide lucruri. Iar pe parcursul acestei călătorii, am sfârșit prin a atrage oameni noi. Persoane ”pe filmul meu”, care se…
-
Biroul
În week-end am terminat renovarea biroului, după trei ani în care spațiul a servit alternativ pe post de dormitor, depozit, loc de grădinarit și vopsit chestii. Uneori în paralel. Mi-am luat o jaluzea în cap. Am reușit să vopsesc mobila, trei perechi de ciorapi și un sfert de câine. Mi-a înțepenit spatele agațând ghirlanda de iedere în jurul geamului. Am pierdut o cantitate obscenă de timp căutând imaginile perfecte de pus pe pereți. Iar la final, locul arată exact cum mi-am dorit – un spațiu cozy, o antiteză plăcută la tot ce inseamnă Ikea și pereți albi. Biroul meu e întunecat. Genul de întuneric ce te îmbrățișează și îți spune…
-
Goli Otok
Soarele Croat lovește fără milă. Croația în august s-a dovedit a fi o idee neinspirată. Un amestec de odihnă forțată și nevoia de a face ceva. Croaziera din acea zi nu face excepție. O zi mult prea lungă și mult prea caldă. Ghidul ne anunță că debarcăm pe Goli Otok, ”the prison island”. Ne indică plajele și un trenuleț turistic. De aici, ne descurcăm. La coborâre mi se rupe o sanda. Și cu ea, dispare ultima brumă de entuziasm. O luăm în grup spre plajă. Linda se avântă cu mult entuziasm către cactușii de pe marginea drumului. Eu încerc să o domolesc, cu un picior avariat. În aceste condiții, abia…
-
De ce sunt o mamă denaturată
Apoi Linda a apărut în viața mea și mi-am dat seama că în materie de idei fixe și sfaturi nesolicitate iubitorii de câini fac concurență serioasă mămicilor.
-
”Șezi!”
Moment în care îmi dau și eu seama că... sunt fără câine. E bine, dresajul funcționează :)).
-
Al doilea Crăciun cu ea
Până atunci însă, vă las cadrele de mai jos. Da, i-am făcut ședință foto câinelui, live with it.
-
Sterilizarea – de ce
Respirăm, asimilăm. 648 de pui în 3 ani. În condițiile în care adopțiile sunt la un low istoric.
























