-
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
Când s-a anunțat ”Il Trovatore” în repertoriul ORT, biletele de la prima reprezentație s-au epuizat în câteva minute. Așa se face că am ajuns să văd reprezentația ”decalat” față de un prieten. Eu am mers duminica, el lunea. Așa ia naștere una din cele mai amuzante interacțiuni legate de ORT Intru la spectacol, îi promit să revin cu impresii. Ies, pe drept cuvânt, bulversată. în marea mea confuzie nu găsesc ceva mai bun să îi scriu decât ”wtf. asta a fost dark”. A doua zi se duce el. Revine cu impresii: ”Damn Iza, ai avut dreptate”. Povestea și interpretarea Poate că stereotipurile nu sunt ceva rău. Orice operă reușită are…
-
Cristian Rudic – finalul?
De când am descoperit Opera, imaginea ei a fost legată de un om: Cristian Rudic. Nu am cunoscut Opera înaintea lui. Încă nu mi-o pot imagina fără el. A adus unui spațiu pe care îl perceam drept intimidant, accesibilitate. Am râs la glumele lui, l-am ascultat fascinată de fiecare dată când l-am auzit vorbind pe scenă. M-am bucurat ca un copil când ne-a făcut turul Operei. M-am întristat când și-a anunțat demisia. Și am înjurat amar când a apărut din nou în presă: Cristian Rudic, fostul director al Operei Române din Timișoara, condamnat la închisoare cu suspendare pentru corupție. Sau cum ar veni, never meet your heroes. A durut. Nu…
-
Timișoara Otomană – Tur ghidat
Cum poți să faci un tur al unui oraș care nu mai există? Răspunsul l-am aflat de la Ilie Rădoi, în cadrul unui tur ghidat organizat de Visit Timișoara. Provocările multiculturalității Cred că, în momentul în care îți alegi un oraș drept casă, te obligi să îi cunoști istoria. Evident, lucrurile se complică puțin când vine vorba de Timișoara. Pentru că povestea ei este vastă, marcată de multe cuceriri și influențe. Putem vorbi la nesfârșit despre Timișoara maghiară, germană, evreiască, sârbească, otomană. Românii au venit târziu și au fost, timp îndelungat, o populație minoritară. Totuși, în tabloul acesta multicultural, lumea uită prea des de influența otomană. De ce? Pentru că…
-
Der Kirschgarten la Teatrul German
Continuăm cu ghinioanele. ”Livada cu vișini” la Teatrul German de Stat Timișoara.Aici, conflictul a fost pur o chestiune de gust. În apărarea piesei, multe voci din online o laudă. Dar suntem pe blogul meu, unde citiți părerile mele. Iar eu sunt, pare-se, mai trandiționalistă. Scenariul promitea Nu am citit piesa. Dar, în ciuda libertăților artistice din interpretare, cred că intuiesc cam cum arăta originalul. Livada de vișini, conexiunea plină de semnificații ce unește generații. Urmașii răniți, inresponsabili, inevitabila pierdere. Rușii transformă tragicul în poezie. Cred că m-aș fi împăcat bine cu o interpretare mai fidelă scenariului. Cu ce nu am rezonat Ok, m-ați prins, sunt bătrână. Am sentimente amestecate privind…
-
Beyond the veil – concert simfonic
Februarie a fost o lună bogată în evenimente pentru mine. Am mers undeva aproape zilnic. Așa că, statistic vorbind, era o chestiune de timp până când urma să am puțin ghinion în alegeri. ”Beyond the veil” mi-a lăsat un gust amar. Filarmonica nu a fost de vină. Solista Nurit Stark a fost invitata Filarmonicii la acest eveniment. Născută la Tel Aviv, Stark este poate una dintre cele mai bune violoniste contemporane. O spun criticii, o confirm și eu. Niciodată nu am asistat la o interpretare atât de complexă și de puternică. Stark biciuiește vioara. O forțează să scoată sunete noi, să i se supună. Solo-urile ei au energia unei bătălii.…
-
Kurtag 100 – recital cameral
Îmi doream de foarte mult timp să vizitez Palatul Lloyd. Așa că atunci când Filarmonica Banatul Timișoara a anunțat un recital cameral în locația respectivă, am simțit că am câștigat la loto. De două ori. Muzică clasică și o locație nouă? În viața mea nu am cumpărat mai repede un bilet undeva. Clădirea Este emblematică pentru oraș. Efectiv nu ai cum să nu o remarci dacă te-am plimbat măcar odată prin centru. În drumul pe care privirea îl face de la clădirea Operei către Catedrală, se oprește fără să vrea pe Palatul Lloyd. Impunător, renovat cu gust, este un loc menit să te facă puțin curios. Interiorul se ridică la…
-
Romeo și Julieta. Rock Story
Când s-a anunțat spectacolul de balet ”Romeo și Julieta. Rock Story” la Timișoara, m-am trezit față în față cu o dilemă. Descrierea promitea, prețul descuraja. Nu dau 100+ lei pe un bilet dacă nu sunt sigură că spectacolul este pe gustul meu. Spiritul practic a câștigat și am zis ”pas”. Dar unele lucruri sunt făcute să se întâmple. Cu o seară înainte de eveniment, cineva a donat un bilet pe un grup local. Eram a doua pe listă. Totuși, o voce din capul meu insista că o să ajung la spectacol. Mi-am anulat planurile pe marți. La ora 17.00, în ziua evenimentului, îmi scrie Oana – ”persoana de dinainte a…
-
Traviata la ORT
Rămânem la femei pentru care iubirea este un pariu nefericit. Aceeași sală, alt decor, altă poveste. Pălăriile Intru în sală și privirea mi se oprește pe o grămadă de pălării. Cortina e încă lăsată, orchestra se încălzește pe fundal. Apoi spectacolul începe. Violetta, bolnavă pe pat. În jurul ei bărbații se succed. Fiecare își ia pălăria și pleacă. Unii o privesc cu milă, alții aruncă priviri melancolice. Toți fug. Revin la viața lor, uitând de frumusețea care își trăiește ultimele momente. Scena aceasta a setat tonul operei. Opera Din Traviata cunoșteam ”Brindisi”. Aveam o idee vagă despre poveste. Spectacolul mi le-a pus în perspectivă. ”Brindisi” este o sclipirie de frumusețe…
-
“Anna Karenina” la TNTM
”Annaaaaa, unde ești?”. Îmi voi aminti de aceste cuvinte. Sunt, în fond laitmotivul piesei care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru. Revenirea Când mi-am propus să mă cultiv puțin pe partea de teatru, am creat un scenariu în capul meu. Piesa perfectă, locul perfect. Dar impulsivitatea mi-a luat-o înainte și am aterizat nepremeditat la ”Petrecere de nuntă”. Am povestit experiența aici. Nu a fost negativă, dar nici ce mi-am dorit. A plantat în mintea mea o îndoială. Poate că teatrul nu este pentru mine. Iar apoi am ajuns la ”Anna Karenina”. Primul lucru pe care l-am zărit au fost șinele. Apoi spectacolul a început cu un nor de fum.…
-
Scripcarul de pe acoperiș
Știam că voi asista la un spectacol bun. Nu am anticipat cât de mult poate să mă atingă, cât de multe sentimente contradictorii poate să îmi provoace o operetă. Începutul Frumos, amuzant. O critică lipsită de răutate a vieții satului. ”Tradiție”. Personajele sunt evrei, dar povestea lor până în acest punct poate fi ușor transpusă în orice context rural. Toți avem bunicul ”acela” sceptic la nou, fidel unui stil de viață puțin… desuet. Am râs copios la unele schimburi de replici. Este ceva cu care pot empatiza. Cristian Rudic a fost, previzibil, excepțional în rolul lui Tevye. Decorurile – inteligent gândite. Dialogurile și scenografica – minunat concepute. Sfârșitul A venit…












