-
Domnul Cazan
"În casa mea am parchet. În biserica pe care am construit-o, am pus marmură". Acesta a fost domnul Cazan.
S-ar putea să îți placă și...
Gloria
Cel mai bătrân biciclist
Curtea cu trandafiri- povestea din spate
-
Karma și prudența
Mi-era clar încă de când am început să conduc că voi avea parte de... incidente. A fost unul dintre motivele pentru care am insistat enorm pe condusul preventiv.
S-ar putea să îți placă și...
O primăvară fără ea
Casa cu trandafiri
“Cândva, când o să am timp” e acum
-
Despre schimbare
Schimbarea se întâmplă. Că o acceptăm sau nu. Îmbătrânim, lumea din jurul nostru se modifică. Proceduri care ne-au salvat anterior se dovedesc ineficiente în fața unor noi realități.
S-ar putea să îți placă și...
O primăvară fără ea
Casa cu trandafiri
“Cândva, când o să am timp” e acum
-
2022
Treptat lucrurile se așează. Și pentru prima dată în viață că nu îmi doresc nimic pentru anul care vine. Doar... suficientă minte încât să mă bucur de tot ce am.
-
Après la tempête
Sunt melodii care transformă trecerea timpului din fatalitate în poezie.
-
4 ani de salsa
Cândva, credeam că dansul va fi o poveste, din multe. Acum știu că dansul e povestea. Cea care contează, cea care va rezista în timp. Cea care mi-a împărțit viața în două. ”Înainte de dans” și ”toți anii care au urmat după”. Cea mai frumoasă poveste din lume.
-
Despre liniște
a, pentru prima dată, urăsc sărbătorile o idee mai puțin. Poate pentru că încep să fac pace cu lumea, să nu mai iau atât de personal tot ce se întâmplă în jur. Sau poate pentru că în sfârșit înțeleg că de la o vârstă încolo putem să ne scriem propriile definiții despre viață.
S-ar putea să îți placă și...
O primăvară fără ea
Après la tempête
“Cândva, când o să am timp” e acum
-
Curtea cu trandafiri- povestea din spate
Pentru mine, ”Curtea cu trandafiri” a fost un punct de cotitură. Un precedent. Primul ”pot” din, sper eu, o lungă serie. O revoltă lipsită de violență împotriva la tot ceea ce mi s-a spus că (nu) sunt. Din acest punct, eu decid cine pot să fi
-
O primăvară fără ea
Și totuși, încă doare. Un an mai târziu, o carte mai târziu. Durerea încă mai… pișcă. Valuri slabe, ce te lovesc din senin, când te trezești admirând un pom în floare sau cerul în sfârșit senin. Ei i-ar fi plăcut. Ea ar fi înțeles. Pentru ea, 84 de primăveri mai târziu, magia ar fi rămas neschimbată. Și ar fi inspirat, în ritm cu mine, aerul primăverii și am fi rămas blocate, privind. Nu ne-am fi spus nimic. Vorbele nu și-au găsit niciodată prea mult locul între noi. Dar am fi înțeles, ne-am fi înțeles. Și am fi împărtășit, tacit, aceeași fascinație copilărească și puțin absurdă față de primii pomi în…
-
Casa cu trandafiri
Azi i-am vizitat mormântul pentru ultima dată. Un petic de iarbă năpădit de buruieni, ascuns în livadă. I-am spus că plec. Și din nou i-am simțit prezența. Botul umed în palma mea și starea aceea de liniște pe care numai prezența unui câine ți-o poate da. Au fost Dolly și Lolita. Și Puf. Iar apoi, spre final, Lulu. Au fost tanti L. și domnul C. Dintre toți, a mai rămas Lulu, măgăoața mică aruncată într-un tomberon și salvată în ultimul moment. Toți și-au scris istoria în casa cu trandafiri. Au inspirat parfumul primelor flori în iunie și au călcat indiferenți pe petale în timp ce bolta își cernea ultimul rod…
