-
Biroul
În week-end am terminat renovarea biroului, după trei ani în care spațiul a servit alternativ pe post de dormitor, depozit, loc de grădinarit și vopsit chestii. Uneori în paralel. Mi-am luat o jaluzea în cap. Am reușit să vopsesc mobila, trei perechi de ciorapi și un sfert de câine. Mi-a înțepenit spatele agațând ghirlanda de iedere în jurul geamului. Am pierdut o cantitate obscenă de timp căutând imaginile perfecte de pus pe pereți. Iar la final, locul arată exact cum mi-am dorit – un spațiu cozy, o antiteză plăcută la tot ce inseamnă Ikea și pereți albi. Biroul meu e întunecat. Genul de întuneric ce te îmbrățișează și îți spune…
-
Domnul Cazan
"În casa mea am parchet. În biserica pe care am construit-o, am pus marmură". Acesta a fost domnul Cazan.
-
Karma și prudența
Mi-era clar încă de când am început să conduc că voi avea parte de... incidente. A fost unul dintre motivele pentru care am insistat enorm pe condusul preventiv.
-
Despre schimbare
Schimbarea se întâmplă. Că o acceptăm sau nu. Îmbătrânim, lumea din jurul nostru se modifică. Proceduri care ne-au salvat anterior se dovedesc ineficiente în fața unor noi realități.
-
2022
Treptat lucrurile se așează. Și pentru prima dată în viață că nu îmi doresc nimic pentru anul care vine. Doar... suficientă minte încât să mă bucur de tot ce am.
-
Après la tempête
Sunt melodii care transformă trecerea timpului din fatalitate în poezie.
-
4 ani de salsa
Cândva, credeam că dansul va fi o poveste, din multe. Acum știu că dansul e povestea. Cea care contează, cea care va rezista în timp. Cea care mi-a împărțit viața în două. ”Înainte de dans” și ”toți anii care au urmat după”. Cea mai frumoasă poveste din lume.
-
Despre liniște
a, pentru prima dată, urăsc sărbătorile o idee mai puțin. Poate pentru că încep să fac pace cu lumea, să nu mai iau atât de personal tot ce se întâmplă în jur. Sau poate pentru că în sfârșit înțeleg că de la o vârstă încolo putem să ne scriem propriile definiții despre viață.
-
Curtea cu trandafiri- povestea din spate
Pentru mine, ”Curtea cu trandafiri” a fost un punct de cotitură. Un precedent. Primul ”pot” din, sper eu, o lungă serie. O revoltă lipsită de violență împotriva la tot ceea ce mi s-a spus că (nu) sunt. Din acest punct, eu decid cine pot să fi
-
O primăvară fără ea
Și totuși, încă doare. Un an mai târziu, o carte mai târziu. Durerea încă mai… pișcă. Valuri slabe, ce te lovesc din senin, când te trezești admirând un pom în floare sau cerul în sfârșit senin. Ei i-ar fi plăcut. Ea ar fi înțeles. Pentru ea, 84 de primăveri mai târziu, magia ar fi rămas neschimbată. Și ar fi inspirat, în ritm cu mine, aerul primăverii și am fi rămas blocate, privind. Nu ne-am fi spus nimic. Vorbele nu și-au găsit niciodată prea mult locul între noi. Dar am fi înțeles, ne-am fi înțeles. Și am fi împărtășit, tacit, aceeași fascinație copilărească și puțin absurdă față de primii pomi în…
