![](https://izabelart.ro/wp-content/uploads/2022/05/o-primavara-min-1140x762.jpg)
O primăvară fără ea
Și totuși, încă doare. Un an mai târziu, o carte mai târziu. Durerea încă mai… pișcă. Valuri slabe, ce te lovesc din senin, când te trezești admirând un pom în floare sau cerul în sfârșit senin. Ei i-ar fi plăcut. Ea ar fi înțeles. Pentru ea, 84 de primăveri mai târziu, magia ar fi rămas neschimbată. Și ar fi inspirat, în ritm cu mine, aerul primăverii și am fi rămas blocate, privind. Nu ne-am fi spus nimic. Vorbele nu și-au găsit niciodată prea mult locul între noi. Dar am fi înțeles, ne-am fi înțeles. Și am fi împărtășit, tacit, aceeași fascinație copilărească și puțin absurdă față de primii pomi în floare.
Acum, privesc numai eu…
![](https://izabelart.ro/wp-content/uploads/2022/05/povestea-din-spate-min-75x75.jpg)
![](https://izabelart.ro/wp-content/uploads/2021/10/casa-trandafiri-min-75x75.jpg)