-
La Bohème la ORT
Trebuia să văd ”La Bohème” în iarnă. Planurile mi-au fost date peste cap și am ratat spectacolul. Apoi s-a anunțat ”Festivalului Internațional Timișoara Muzicală”. Am văzut în el o șansă să mai recuperez din ”restanțe”. Am ajuns, în sfârșit la Boema. Din rândul doi Recent, am decis că picioarele mele au o vârstă. Am dat upgrade. Nu oricum, ci de la galerie direct în rândul doi. Mutarea respectivă s-a dovedit a fi benefică pentru genunchi. În schimb, am ajuns să mă întreb dacă, în materie de operă, ”mai aproape” înseamnă în mod necesar și mai bine. Lumea cam urăște galeria. Este aproape unanim acceptat că de acolo se vede bine…
-
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
În cadrul Festivalului Internațional Timișoara Muzicală, Opera Română din Timișoara și-a deschis, din nou, porțile pentru public. Timp de o zi, sute de oameni au avut ocazia să se plimbe prin clădire și să îi descopere istoria. O altă perspectivă Vă amintiți, poate, de acest articol. A fost prima dată când am reușit să arunc un ochi în spatele scenei. Chiar și așa, m-am înscris la ziua porților deschise. Parțial din curiozitate, parțial ca să servesc drept translator unei prietene. Bine am făcut. De data aceasta, ghid ne-a fost Florin Brînzei, referent relații publice la Operă. Am constatat că ”privirile în culise” nu au un script. Se suprapun undeva la…
-
”Aida” la ORT
Începând de dumincă, 26 aprilie, Timișoara este, mai mult decât de obicei, sub semnul muzicii clasice. A început a 50-a ediție a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală. Iar cu el, valul de evenimente. Abordarea mea Când s-a anunțat festivalul, m-am entuziasmat. M-am dezumflat nițel când am văzut prețul biletelor. Am sfârșit prin a cumpăra loc la ”Aida” și ”Dancing Queen”, reprezentațiile care mă atrăgeau cel mai mult. Maturitatea mea financiară m-a ținut până la prima pauză de la ”Aida”. În timp ce lumea savura un pahar cu vin între acte, eu cumpăram cu drag și spor bilete la următoarele spectacole. Da, voi avea și alte ocazii să le revăd. Dar Timișoara…
-
Bal la Savoy – operetă
Uneori memoria îți joacă feste. Pe Răzvan Mazilu l-am asociat mult timp cu un reality show de dans văzut cândva, în adolescență, pe MTV. Căutând acum, nu am găsit nicio referință la acea colaborare. Curiozitatea mea s-a construit pe un fals. Dar în cazuri rare, asocierile greșite te aduc în locul potrivit. Concret, la ”Bal la Savoy”. Un spectacol altfel ”Bal la Savoy” are un aer mult mai contemporan. Ceea ce pentru Operă înseamnă că acțiunea se desfășoară cu ”doar” 100 de ani în urmă. Ca spectator, primești ”the best of both worlds” – dramă, personaje excentrice și toate emoțiile exacerbate, specifice operei și operetei. Dar toate acestea se întâmplă…
-
Cavalleria Rusticana la ORT
În prag de sărbători, ORT ne-a delectat cu operă scurtă, dar intensă. În fond, ce ar fi Paștele fără puțină gelozie și o crimă. 🙂 Esențele tari vin în doze mici Iar ”Cavalleria Rusticana” este dovada acestui lucru. Un singur act, toată forța operei comprimată în puțin peste o oră. Verism italian. Sau dovada că și oamenii simpli pot crea povești puternice. Premisa este simplă. Turiddu o iubea pe Lola. Lola stă prost cu răbdarea. Așa că atunci când Turiddu pleacă în armată, Lola își găsește consolarea în brațele lui Alfio, cu care se și mărită. Turiddu revine, zice ”fluff it” și dă iubirii o a doua șansă alături de…
-
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
Știți ce au în comun (aproape) toți artiștii din Timișoara? Sunt absolvenți de Ion Vidu. Inevitabil, de fiecare dată când un interpret local îmi atrage atenția și îi citesc biografia, numele liceului apare acolo. ”Ion Vidu” este locul acela din umbră – deseori ignorat, dar indispensabil în scena culturală a orașului. Am avut ocazia rară de a-i trece pragul în ”Săptămâna Verde”. Liceul Eu sunt absolventă de real. Anii mei de liceu au însemnat mate la greu și ore de căutat erori în Turbo Pascal. Muzica și desenul erau considerate ”materii de crescut media”. ”Ion Vidu” mi-a arătat o altă perspectivă – un loc unde arta este în prim-plan: pianul…
-
80 de ani de ORT
În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara. Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță. Am mers la Tosca cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii. La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație…
-
Otello la ORT
Am mers la Otello cu un refren sunându-mi în cap: Iza, nu îl mai subestima pe Verdi. Dacă citiți blogul, știți că sunt pățită. La Traviata am bocit penibil, la Il Trovatore era să pic pe scări de bulversată ce eram. Verdi este periculos. Dar la Otello credeam că sunt pregătită. Nu am fost Pregătirea mea psihologică a vizat finalul. Spui Verdi și știi că o să asiști la minim o moarte brutală. Știe să creeze tensiune și să acapareze audiența. La Otello m-am lovit de un scenariu diferit – moartea inevitabilă a personajelor a venit ca o ușurare. Dar până la scena finală, am trecut prin toate stările posibile.…
-
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
Când s-a anunțat ”Il Trovatore” în repertoriul ORT, biletele de la prima reprezentație s-au epuizat în câteva minute. Așa se face că am ajuns să văd reprezentația ”decalat” față de un prieten. Eu am mers duminica, el lunea. Așa ia naștere una din cele mai amuzante interacțiuni legate de ORT Intru la spectacol, îi promit să revin cu impresii. Ies, pe drept cuvânt, bulversată. în marea mea confuzie nu găsesc ceva mai bun să îi scriu decât ”wtf. asta a fost dark”. A doua zi se duce el. Revine cu impresii: ”Damn Iza, ai avut dreptate”. Povestea și interpretarea Poate că stereotipurile nu sunt ceva rău. Orice operă reușită are…
-
Traviata la ORT
Rămânem la femei pentru care iubirea este un pariu nefericit. Aceeași sală, alt decor, altă poveste. Pălăriile Intru în sală și privirea mi se oprește pe o grămadă de pălării. Cortina e încă lăsată, orchestra se încălzește pe fundal. Apoi spectacolul începe. Violetta, bolnavă pe pat. În jurul ei bărbații se succed. Fiecare își ia pălăria și pleacă. Unii o privesc cu milă, alții aruncă priviri melancolice. Toți fug. Revin la viața lor, uitând de frumusețea care își trăiește ultimele momente. Scena aceasta a setat tonul operei. Opera Din Traviata cunoșteam ”Brindisi”. Aveam o idee vagă despre poveste. Spectacolul mi le-a pus în perspectivă. ”Brindisi” este o sclipirie de frumusețe…










