• Operă și operetă

    Cavalleria Rusticana la ORT

    În prag de sărbători, ORT ne-a delectat cu operă scurtă, dar intensă. În fond, ce ar fi Paștele fără puțină gelozie și o crimă. 🙂 Esențele tari vin în doze mici Iar ”Cavalleria Rusticana” este dovada acestui lucru. Un singur act, toată forța operei comprimată în puțin peste o oră. Verism italian. Sau dovada că și oamenii simpli pot crea povești puternice. Premisa este simplă. Turiddu o iubea pe Lola. Lola stă prost cu răbdarea. Așa că atunci când Turiddu pleacă în armată, Lola își găsește consolarea în brațele lui Alfio, cu care se și mărită. Turiddu revine, zice ”fluff it” și dă iubirii o a doua șansă alături de…

  • Operă și operetă

    „Cantata cafelei” la Ion Vidu

    Știți ce au în comun (aproape) toți artiștii din Timișoara? Sunt absolvenți de Ion Vidu. Inevitabil, de fiecare dată când un interpret local îmi atrage atenția și îi citesc biografia, numele liceului apare acolo. ”Ion Vidu” este locul acela din umbră – deseori ignorat, dar indispensabil în scena culturală a orașului. Am avut ocazia rară de a-i trece pragul în ”Săptămâna Verde”. Liceul Eu sunt absolventă de real. Anii mei de liceu au însemnat mate la greu și ore de căutat erori în Turbo Pascal. Muzica și desenul erau considerate ”materii de crescut media”. ”Ion Vidu” mi-a arătat o altă perspectivă – un loc unde arta este în prim-plan: pianul…

  • Operă și operetă

    80 de ani de ORT

    În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara. Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță. Am mers la Tosca cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii. La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație…

  • Operă și operetă

    Otello la ORT

    Am mers la Otello cu un refren sunându-mi în cap: Iza, nu îl mai subestima pe Verdi. Dacă citiți blogul, știți că sunt pățită. La Traviata am bocit penibil, la Il Trovatore era să pic pe scări de bulversată ce eram. Verdi este periculos. Dar la Otello credeam că sunt pregătită. Nu am fost Pregătirea mea psihologică a vizat finalul. Spui Verdi și știi că o să asiști la minim o moarte brutală. Știe să creeze tensiune și să acapareze audiența. La Otello m-am lovit de un scenariu diferit – moartea inevitabilă a personajelor a venit ca o ușurare. Dar până la scena finală, am trecut prin toate stările posibile.…

  • Operă și operetă

    Il Trovatore (Trubadurul) la ORT

    Când s-a anunțat ”Il Trovatore” în repertoriul ORT, biletele de la prima reprezentație s-au epuizat în câteva minute. Așa se face că am ajuns să văd reprezentația ”decalat” față de un prieten. Eu am mers duminica, el lunea. Așa ia naștere una din cele mai amuzante interacțiuni legate de ORT Intru la spectacol, îi promit să revin cu impresii. Ies, pe drept cuvânt, bulversată. în marea mea confuzie nu găsesc ceva mai bun să îi scriu decât ”wtf. asta a fost dark”. A doua zi se duce el. Revine cu impresii: ”Damn Iza, ai avut dreptate”. Povestea și interpretarea Poate că stereotipurile nu sunt ceva rău. Orice operă reușită are…

  • Operă și operetă

    Traviata la ORT

    Rămânem la femei pentru care iubirea este un pariu nefericit. Aceeași sală, alt decor, altă poveste. Pălăriile Intru în sală și privirea mi se oprește pe o grămadă de pălării. Cortina e încă lăsată, orchestra se încălzește pe fundal. Apoi spectacolul începe. Violetta, bolnavă pe pat. În jurul ei bărbații se succed. Fiecare își ia pălăria și pleacă. Unii o privesc cu milă, alții aruncă priviri melancolice. Toți fug. Revin la viața lor, uitând de frumusețea care își trăiește ultimele momente. Scena aceasta a setat tonul operei. Opera Din Traviata cunoșteam ”Brindisi”. Aveam o idee vagă despre poveste. Spectacolul mi le-a pus în perspectivă. ”Brindisi” este o sclipirie de frumusețe…

  • Operă și operetă,  Vag Cultural

    Scripcarul de pe acoperiș

    Știam că voi asista la un spectacol bun. Nu am anticipat cât de mult poate să mă atingă, cât de multe sentimente contradictorii poate să îmi provoace o operetă. Începutul Frumos, amuzant. O critică lipsită de răutate a vieții satului. ”Tradiție”. Personajele sunt evrei, dar povestea lor până în acest punct poate fi ușor transpusă în orice context rural. Toți avem bunicul ”acela” sceptic la nou, fidel unui stil de viață puțin… desuet. Am râs copios la unele schimburi de replici. Este ceva cu care pot empatiza. Cristian Rudic a fost, previzibil, excepțional în rolul lui Tevye. Decorurile – inteligent gândite. Dialogurile și scenografica – minunat concepute. Sfârșitul A venit…