-
Sister Act la Teatrul German
Îmi plac musicalurile. Pentru mine, sunt una dintre cele mai frumoase forme de escapism. Ne permit să evadăm într-o lume în care tensiunea se rezolvă prin cântec. ”Sister act” era pe lista mea de ceva timp. Citești ”Răzvan Mazilu” și știi că o să dai de ceva extraordinar. Am intuit bine. Spectacolul Nu cred că vreodată am văzut atât de multe paiete la un loc. ”Sister act” aduce old Holywood Glam în oraș. Cu platforme, disco balls și lumini colorate. Atmosfera te subjugă. Decorul este extravagant fără a da în kitsch. Momentele muzicale – excepționale. ”Sister act” ia filmul omonim și îi adaugă o porție sănătoasă de sclipici. Mi-a plăcut…
-
Die Präsidentinnen la Teatrul German
Într-o joi seara, m-am trezit cu chef de ieșit în oraș. Am nimerit la ”Șefele”. Și am înteles, în sfârșit, farmecul teatrului german. Avertisment necesar: urmează un articol explicit despre o piesă de teatru la fel. Vor exista referințe la biologia umană, cu părți roz și … maro. Minorii sunt rugați să închidă acest tab, adulții cu sensibilități, să bea un ceai de tei înainte de a citi. Reclamații ulterioare nu se primesc. 🙂 Poza cu câinele ca să nu vă lezeze nimic din cele de mai jos retinele. Piesa de teatru Este, previzibil, șocantă. Teatrul German are o abordare mai puțin tradițională. Abundă decorurile psihedelice. Nimic nu se potrivește,…
-
MARIA la Teatrul Basca
În materie de teatru, încă mai descopăr locuri noi. Revelația lunii a fost Teatrul Basca. Ascuns în Piața Traian, Basca își propune să facă arta accesibilă tuturor. După ”MARIA”, mă declar îndrăgostită. Vibe-ul Nu sunt mândră de asta, dar am ajuns la limită. Traian m-a întâmpinat cu toată gloria unei zone în plin proces de renovare. Tramvaiul a întârziat. Distanța dintre stație si teatru a fost parcursă înjurând în barbă în timp ce alergam printre gropi. Adio ținută, prestanță, demnitate. Am ajuns în fața ușii cu un minut înainte de începerea spectacolului. În loc de priviri pline de reproș, am primit zâmbete și o ocazie să socializez puțin. Nu am…
-
“Farmacia” la Thespis
Scurt, despre ”Farmacia”, cea mai recentă piesă de teatru văzută la Thespis. Prima (și posibil ultima) întâlnire cu teatrul absurd. Percepția mea Ca experiment, a fost suportabil, la limită. 30 de minute de wtf is this. ”Farmacia” își bate joc de spectatori. Nu la modul răutăcios, ci artistic. Căutăm sensul. Când asistăm la un spectacol, instinctul nostru este să încercăm să îl înțelegem, să găsim un fir narativ. Vedem în spectacolul de pe scenă experiența. La ”Farmacia”, adevărata experiență este frustrarea. Ești asaltat de imagini random, dialoguri fără cap și coadă, emoție fără context. Creierul nostru pică în capcană. Încearcă să înțeleagă, dar îi dă cu virgulă. Piesa începe brusc…
-
“Artă” de Yasmina Reza
Povesteam în articolul despre ”Zeul măcelului” că abia aștept să văd ”Artă”, al doilea spectacol din ”Triologia violenței”. Am reușit să ajung pe 19 aprilie. Povestea Din ce motive se ceartă adulții? Dragoste, bani, gelozie. Sunt subiecte recurente, fie că vorbim de operă, teatru sau dans. ”Triologia violenței” iese din acest tipar. Temele devin mult mai specifice, iar prin asta, mult mai personale. ”Zeul măcelului” a explorat relațiile dintre părinți. ”Artă” dezbate prieteniile dintre adulți. Pretextul? Un tablou ridicol, achiziționat de unul din personaje. Tabloul acela, alb, cu dungi abia vizibile, dezlănțuie o avalanșă de evenimente. Prietenii vechi sunt puse la încercare, fragilitatea relațiilor interumane iese la iveală. Ar putea…
-
7 vieți fără tine la Thespis
În urmă cu vreo două săptămâni, conversând cu un amic student la teatru, ne-am trezit întrebându-ne amândoi dacă Teatrul Studențesc Thespis mai există. Se întâmpla într-o duminică. A doua zi, luni, ”7 vieți fără tine” mi-a apărut în feed-ul de pe Facebook. Am decis să merg. A fost odată o mare doamnă Singura dată când am mai fost la Thespis eram proaspăt studentă. În cercul nostru de tinere zăpăcite s-a strecurat, cumva, o ”mare doamnă” de vreo 25 de ani. S-a autopromulgat mentorul nostru. Ne-a băgat ”The Secret” pe gât. Ne-a invitat la teatru. Nu mai țin minte numele piesei. De altfel, în stil tipic vârstei, eram mai preocupată să…
-
Detectorul de minciuni – comedie
Pe 1 martie, o nouă companie de teatru a apărut în peisajul local: BAI. Au debutat cu piesa ”Detectorul de minciuni”. Răspunsul publicului a fost extrem de pozitiv. BAI deja reușește să atragă un nucleu de oameni sincer interesați de teatru. Constat, cu această ocazie, că și publicul local are … ierarhii. TNTM atrage un public divers. Teatrul German îmbrățisează, prin natura reprezentațiilor, o audiență mai tânără. C4C ne satisface nevoia de ”altceva”. Iar apoi avem BAI și Punct și Virgulă – companii care atrag un nucleu mic dar fidel de oameni cu adevărat pasionați de teatru. ”Detectorul de minciuni” a fost pansament pe suflet. Poate pentru că, dincolo de…
-
Zeul măcelului la Casa cu Iederă
La începutul lunii ajungeam pentru prima dată la Casa cu Iederă. Locul m-a vrăjit. Am simțiti atunci, pe loc, că la Casa cu Iederă se întâmplă numai lucruri bune. Așa că atunci când una din doamnele de acolo mi-a recomandat să vin la ”Zeul Măcelului” am cumpărat bilet imediat, fără măcar să citesc descrierea piesei. Așa am ajuns la una din cele mai delicioase comedii văzute până acum. Iar efectul piesei a fost doar amplificat de locație. Cadrul Vă spun cinstit că nu știam la ce să mă aștept. Nu reușeam să vizualizez cum un spațiu intim precum Casa cu Iederă s-ar putea preta pentru o piesă de teatru. S-a…
-
Bolnavii – premieră la TNTM
Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent. Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez. Subiectul Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o…
-
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
Mă număr printre sutele de elevi terorizați de Caragiale. Și Sadoveanu, și Rebreanu. Deși am iubit cititul de copil, la ”lecturile obligatorii” și ”comentarii învățate pe de rost” mi s-a rupt filmul. Orele de română de pe vremea mea aveau un dar special de a tăia cheful de lectură chiar și celor mai avizi bibliofili. Caragiale și cu mine am ne-am despărțit după bac. El s-a dus să sperie alți elevi, eu să descopăr alți autori. Ne-am revăzut la aproape două decenii distanță la teatru. Și abia acum am înțeles cât de relevant (încă) este. Interpretarea WonderTheatre Mi-am luat biletul destul de spontan, fără să analizez detaliile interpretării. Mai bine.…











