La Traviata … dincolo de cortină

Despre ”Traviata” am povestit în detaliu aici. Opera lui Verdu a fost alegerea ORT pentru deschiderea stagiunii de toamnă. Înainte de spectacol, publicul a fost invitat să descopere culisele producției, într-un tur ghidat cu totul special.

Desfășurarea

A fost a treia oară în acest an când am participat la un tur ghidat în cadrul Operei Române din Timișoara. Iubesc clădirea, istoria ei mi se pare fascinantă. Cea mai recentă vizită mi-a permis să fiu mai atentă la detalii. Am reascultat cu plăcere frânturi din povestea ORT. Dar, între timp, privirea mea analiza exponatele. S-a oprit pe un poster cu Carmina Burana. Întâmplător, acesta este spectacolul care deschide stagiunea Filarmonicii. Am văzut în asta un semn și mi-am cumpărat bilet pe loc 🙂 .

Turul a urmat traseul deja cunoscut: am vizitat expoziția, apoi am fost poftiți în sala de concert. Din nou, ORT ne-a surprins cu un invitat special: Mihail Dogotari. Am avut ocazia, în trecut, să îl văd în ”Liliacul” și ”Voievodul țiganilor”. Acum, că l-am ascultat vorbind, aprecierea mea față de el a crescut. Este un om extrem de pasionat de ceea ce face iar afecțiunea lui pentru public este evidentă.

Reacțiile

Ceea ce Dogotari și probabil nimeni din administrația ORT nu putea anticipa a fost … reciprocitatea. În general la tururile ghidate întrebările sunt puține și rămân legate de subiect. Evenimentul acesta a fost excepția. Când vizitatorii au fost invitați să intreacționeze, clădirea operei a fost inundată de recunoștină. Oamenii și-au manifestat deschis aprecierea față de interpreți și instituție. Dar momentul care m-a marcat cel mai tare a fost atunci când un participant a mulțumit uneia din doamnele care ne controlează biletele. Reacția ei m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a confirmat că nu ne apreciem suficient Opera.

Traviata

La nivel personal, valoarea turului a constat în tematică. Pe lângă informațiile cu caracter general, am primit, așa cum ni s-a promis, o privire în culisele producției.

Am aflat că Traviata a fost inspirata din ”Dama cu Camelii”. Că Violetta a existat cu adevărat și a murit tânără, de tuberculoză.

Inițial, opera lui Verdi nu a fost bine primită de public. După o primă reprezentație eșuată, distribuția a fost schimbată iar opera a devenit un succes. La doar doi ani după premiera mondială, în 1855, Traviata a fost prezentată în Timișoara de o trupă formată din artiști maghiari și germani. Reprezentația a avut loc în spațiul actualului liceu Lenau.

Turul ghidat a continuat pe scenă, în decorul Traviatei. Am văzut de aproape patul Violettei și am admirat, din nou, cortina de fier. Puțin neașteptat, revederea decorului mi-a declanșat o reacție puternică. Ultimul act al operei mi-a revenit în memorie. Am văzut-o pe Violetta murind în fața mea. Am simțit iar că mi se pune un nod în gât.

Călătoria noastră s-a încheiat în zona de ateliere. Am vizitat din nou aterlierul de modelaj. Pe o masă, cineva pusese, simbolic, un buchet de violete lângă o mască.

Am plecat din Operă cu un gând: Traviata este povestea care creează, în continuare, sute de povești. Cu fiecare reprezentație, destinul Violettei se mai îmbogățește cu o nuanță. I se adaugă constant noi bătăi de inimi. În fiecare săptămână, cineva, undeva, vede Traviata pentru prima oară. Iar opera îl atinge acum la fel de puternic ca în urmă cu 150 de ani.