Gloria
În urmă cu exact 8 ani, într-o zi însorită de iunie, o aduceam acasă pe Gloria, prima mea bicicletă. Era începutul unei povești ce a luat, pentru scurt timp, forma unei pasiuni.
Pentru o bicicletă low cost, Gloria s-a comportat impecabil. Ani de zile m-a plimbat cu răbdare dintr-un colț în altul al orașului, iar mai târziu a rezistat cu o ferocitate demnă de un MTB incursiunilor tot mai riscante în afara orașului. M-a dus fără să măcăne până la Buziaș și înapoi, a cunoscut intens și personal toți copacii căzuți din Pădurea Verde și nu a spus nici pâs când am plantat-o în mod stupid fix în mijlocul unei mlaștini. Aproape și-a găsit nașul într-o zi de iarnă, când ”sportiva” de mine a ghidat-o din greșeală fix în botul unei mașini de curățat zăpada. Am picat și eu și ea, ne-am scuturat, ne-am revenit, am luat-o de la capăt.
Mult timp mi-a fost greu să mă debarasez de obiecte, în parte pentru că cred că fiecare obiect, oricât de artificial ar fi el, are energia sa, energie ce se imprimă în el în cursul anilor, pe măsură ce asistă din umbră la schimbări, despărțiri și transformări. La un moment dat, o bicicletă sfârșește să mai fie un obiect cu două roți. În cazul meu, Gloria a fost o punte fragilă către vremuri mai simple. Mi-a luat câțiva ani să înțeleg că pasiunea pentru ciclism a fost un foc de paie. Mi-a luat chiar mai mult să încep să triez și să mă despart încetișor de ea.
Azi Gloria a plecat la casă nouă. O așteaptă o stăpână plină de entuziasm și un cățel dornic să fie plimbat în coș :). Și uite-așa mi se schimbă filosofia asupra lucrurilor. Conexiunile cu obiectele au rolul lor – familiaritatea ne dă confort, ne adâncește sentimentul de apartenență. Dar ruperea acestor conexiuni nu trebuie să fie neapărat dureroasă. Ocazional e doar un mod frumos de a închide o ușă ce nu mai ducea nicăieri.
2 Comments
Radu
Cred ca e important sa gasim si acea pasiune care ne acompaniaza toata viata, care nu e doar un “foc de paie”. Ea o sa fie mereu acea pasiune arzatoare de care nu ne vom satura niciodata. Eu ma declar norocos ca am gasit-o 🙂
izabelar
Momentan cred ca am gasit-o in dans 🙂