Prizonieri în propria narativă

Am terminat ”The teacher”. De departe cel mai slab roman scris de Freida McFadden. Asta e. Și autorii favoriți te mai dezamăgesc uneori. ”The teacher” m-a înfuriat inițial, dar a sfârșit prin a mă întrista.

Puține lucruri sunt mai triste decât un om care concurează cu propria imagine și pierde. Freida a făcut asta. Și-a creat un renume de autoare cu finaluri ”brainf*ck”. Iar la final a căzut victimă fix acestei reputații. În încercarea de a scrie ceva ”wow” ce lasă cititorul fără cuvinte, a sfârșit prin a livra o carte… forțată rău.

Și așa Freida devine un stereotip. Deja trăim în secolul în care oamenii sunt mai îndrăgostiți de imaginea pe care o proiectează decât de propriul sine. Ceea ce proiectăm are mai multă valoare decât ceea ce suntem. Aplicabil în social media, sfera profesională, instituțiile de învățământ și mai nou în literatură.

”The teacher” a devenit recent cel mai vândut roman pe Amazon. Lumea laudă cartea și venerează scriitoarea. Asta deși pot să pun pariu că dacă același roman ar fi fost scris de orice alt autor, ar fi fost ”linșat”. Momentan imaginea Freidei încă #rezistă. Sunt curioasă cât.