Timișoara 21k – ediția 2024

După ce ediția din 2023 s-a dovedit a fi un fiasco, participarea Timișoara 21k nu a fost chiar un ”must” în ierarhia personală. Eram aproape sigură că o să zic pas. Am cedat și m-am înscris mai mult ca să testez terenul pentru curse de care chiar îmi pasă. 10k de dezmorțire. Spre surprinderea mea, m-am trezit că alerg la cel mai mișto 10k de la Liberty încoace.

Ce s-a schimbat?

Totul. De la kit-urile de-a dreptul generoase, la comunicare și la organizarea de pe traseu, ediția din 2024 a venit să spele cu mult succes toate păcatele cursei din 2023. Evenimentul a fost impecabil. Iar ca un mare bonus, tricourile au fost extrem de calitative și reușite din punct de vedere al design-ului.

Cursa

M-am înființat la start fără emoții sau pretenții. Ce-o fi o fi. Beau o cafea cu Adela, apoi ne înființăm amândouă la linia de pornire.

În primii 500 de metri era să fiu luată pe sus de alergători. Alături de mine, au dat startul undeva la 1000 de ambițioși. Pe segmentul din Unirii, marea provocare a fost să nu fiu călcată în picioare. Mă panichez inițial, apoi îmi amintesc că sunt leneșă. Mă dau la o parte, las valul mov să treacă. Bun, altfel stăm de vorbă. Pornesc și eu voinicește, cu un dezavantaj concurențial de care îmi pasă foarte puțin. Alerg primii 3km. Deja lucrurile arată bine. Iar apoi cerul decide să facă bum.

Ploaia

2024 e damnat, punct. TeamUP and RUN 2024 era să omoare. La Alerg pentru Mama am făcut accident de mașină. În acest context, ploaia de la Timișoara 21k a reușit să mă împresioneze foarte puțin. Am alergat în trecut arsă, accidentată și în fund. Nu mă face o ploaie! Gluga sus și la drum!

Ploaia respectivă s-a dovedit a fi în esență un lucru bun. Da, s-a rupt cerul o leacă. Da, am ieșit udă și înfrigurată din toată povestea. Dar tot ploaia a reușit ceea ce nici un organizator nu ar fi putut să facă: a ținut toți ”cetățenii recalcitranți” la distanță. Așa că în loc să alerg pe zumzet de oameni ofuscați că li se blochează accesul la treburi esențiale, am parcurs tot segmentul dintre Poli și Traian pe zgomot de stropi. Străzi aproape goale, Timișoara în haine de primăvară. Zen. Cursa perfectă.

Următorii 7 km trec ca un vis. Unul frumos. Anul trecut, Timișoara 21k mi s-a părut excesiv de focalizat pe competiție. În 2024, a fost exact opusul. Am pierdut șirul oamenilor cu care am interacționat. Aplauze, o vorbă de încurajare dusă de ploaie de la un anonim la altul. Și o mare masă de alregători zâmbind în ploaie.

Finișul

Termin cursa într-o oră și 31 de minute. Cu 10 minute în plus față de anul trecut, dar nu îmi pasă. Reușesc să nu mă calific ultima. Succes. Dau să îmi caut scorul oficial pe site și văd … o linuță. Heh?! Respir, îmi admir medalia, îmi repet cât de puțin contează. Poze cu linia de finiș. E ok, am mai bifat o cursă, chiar dacă nu apar în statistici. Ce-i al meu nu îmi ia nimeni.

Iar atitudinea asta a fost cel mai mare câștig. Timișoara 21k a venit să îmi dovedească faptul că am evoluat. Nu fizic, dar mental. Cu un an în urmă, lipsa unui scor mi-ar fi distrus ziua. Acum, a fost un incident izolat care nu mai are puterea să mă afecteze. Am încheiat evenimentul cu râsete și planuri privind cursele viitoare.

Cam pe când îmi puneam medalia la păstrare, apare și scorul buclucaș. Se pare că doar a durat puțin mai mult :).

Timișoara 21k m-a surprins extrem de plăcut. Iar dacă în 2024 abia s-a strecurat pe lista personală, în 2025 e deja un ”must run”. Poate, poate, va fi un 21k atunci 🙂