-
Analia Selis – Volver
O mai știți pe Analia Selis? În 2003, ”Yo no soy de aqui” era pe buzele tuturor. Apoi s-a așternut liniștea. Sau așa credeam. Cadoul meu de Valentines Day În urmă cu vreo două luni, studiam cu drag și spor afișele cu evenimente culturale din stația UVT, când observ un nume cunoscut. Iar în mintea mea, începe să cânte o melodie: Yo no soy de aquí Y no soy de allá Vengo de una tierra En algún lugar Am hotărât pe loc să îmi iau bilet, în amintirea acelei melodii. Am ezitat preț de câteva secunde la categoria de locuri. Am concluzionat că merit un cadou de Valentines Day și…
-
”Petrecerea de nuntă” la TNTM
A fost prima piesă de teatru văzută în peste un deceniu. Ironia este că nici măcar nu mai îmi amintesc de ce am luat bilet. De fapt, ”operațiunea revenirea” era planificată minuțios pentru Anna Karenina în 15 februarie. Bănuiesc eu că biletul a fost un shopping impulsiv între două stații de tramvai. Din când în când mai fac și dinastea – văd ceva ce îmi sună vag interesant și cumpăr. Aia e, nimeni nu e perfect. Teatrul Opera din Timișoara și Teatrul Național Timișoara își împart o clădire. ”Petrecerea de nuntă” a avut loc în sala mare. Și aici am făcut prima greșeală. Din experiența operetelor știu că ”aproape” înseamnă…
-
Light & Fire – concert simfonic
Am mers pentru Stravinski. Am rămas pentru Benedict Klöckner. Poate cel mai frumos aspect, la reprezentațiile de la Filarmonică, sunt invitații. Deși poate că ei sunt un pretext. Prin ei, se scoate din anonimat un instrument. Într-un spațiu în care armonia dintre instrumente este crucială, aceste solo-uri ne amintesc că în spatele fiecărui sunet se ascunde un destin, o pasiune. Mi se pare minunat că, din când în când, Filarmonica le pune în centrul scenei. Benedict Klöckner A fost solistul invitat la ”Light & Fire”. Îmi va rămâne în memorie drept cel mai entuziasmat solist de până acum. A concertat impecabil. Dar ce a urmat, a fost în egală măsură…
S-ar putea să îți placă și...
Analia Selis – Volver
New beginnings – concert de Anul Nou
D.A.N.C.E™ | Moonlight
-
Cărțile lunii ianuarie
Ianuarie a fost dubioasă din punct de vedere al lecturilor. Am început cu ceea am crezut că este un roman polițist; s-a dovedit a fi satiră socială. Am revenit la thrillerele mele și am descoperit o serie nouă care promite. Am încheiat luna citind cu mult interes romane pentru adolescenți. Overview Seria “Maeve Kerrigan” – Jane Casey Am citit primele trei cărți din serie. Bine scrise, catchy, dar devin rapid apăsătoare. Sunt “slow burns”, acțiunea se dezvoltă treptat. Cer puțină răbdare, dar merită. The Influencers – Anna-Marie McLemore Nu este un thriller, dar este o carte necesară. Are în prim-plan destinele unor ”influencer children” și impactul pe care o viață…
S-ar putea să îți placă și...
Cărțile lunii ianuarie
Jurnal de lectură – iunie 2023 (part 1)
Prizonieri în propria narativă
-
Turul Operei
La începutul lunii ianuarie, îmi făceam un wishlist cultural pentru 2026. Cap de listă: turul Operei. Ei, și aici se impune puțin context. Încerc să vizitez Opera în cadrul unui tur ghidat de pe la mijlocul lui 2025. De fiecare dată, evenimentele cu pricina au fost sold-out în 5 minute, iar eu am rămas cu buza umflată. Frustrant. În 2026, mi s-a schimbat norocul. Am reușit să prind bilet la primul tur ghidat al anului. Vineri, 16.01, de la ora 15.00. Aia e, ne luăm concediu :). A meritat! Liniștea Până recent, Opera era pentru mine un spațiu de tranziție. Înlocuiam forfota incoerentă de ”afară” cu forfota plină de sens…
S-ar putea să îți placă și...
Înapoi la cinema
Să ciTimișoara
Momentul care va intra în carțile de istorie
-
Voievodul țiganilor la ORT
Doar inconsistența e cu adevărat consistentă. Iar opera și opereta nu fac excepție. Până acum, am apreciat toate producțiile ORT. Nu toate au fost pe gustul meu, dar întotdeauna le-am găsit calități. ”Voievodul țiganilor” ar fi scăpat la mustață. Cu adevărat K.O. i-au dat … spectatorii. Publicul, bată-l vina Încep cu cea mai frustrantă parte. Oamenii, coada lor. Eu știu că individualismul e în floare. Dar chiar nu avem o limită?! Duminică seara, toți răciții și-au dat întâlnire la Operă. Și au rivalizat cu succes cu orchestra. Avem așa: tuse convulsivă ca intro, un solo de nas congestionat, un cor de tuse (ăla a fost bisat de vreo trei ori),…
S-ar putea să îți placă și...
Turul Operei
”Petrecerea de nuntă” la TNTM
Legenda dragostei – spectacol de balet
-
Can[not] say?
Din când în când îmi place să mă provoc. Să mă iau singură la mișto. ”Can[not] say?” a fost o încercare eșuată de a mă trolla singură. Am vrut să văd cum stau cu răbdarea. Am primit în schimb cel mai mișto eveniment al lunii ianuarie. Context Am o relație complicată cu noul. La nivel teoretic, îl salut. La nivel practic, mi s-a dovedit în repetate rânduri că ”reinterpretat”, ”imersiv”, ”abstract” sunt sinonime pentru lipsa de efort. Iar în mintea mea, efortul este crucial în ceea ce numim, la nivel mai larg, cultură sau artă. Bun, rant over. Evenimentul avea următoarea descriere: Spectacol de teatru fizicalizat- producție C4Company Vă rugam…
S-ar putea să îți placă și...
Light & Fire – concert simfonic
Concert în Sinagogă
Candlelight Concert
-
Noaptea lecturii franco-germane
În 22 ianuarie, Institutul Cultural Francez și Centrul Cultural German au sărbătorit împreună ”Noaptea lecturii franco-germane”. Eu m-am folosit de eveniment ca să îmi dau întâlnire … cu o clădire. Clădirea Institului Francez Unele spații atrag. Când locurile respective mai beneficiază și de o renovare fidelă spiritului clădirii, ies experiențe poetice. Ochisem locația actuală a Institului Francez de ceva timp. Dar îmi lipsește tupeul să merg pur și simplu într-un loc neinvitată. Am sfârșit prin a fi recunoscătoare pentru asta. Momentul potrivit te găsește. Prima mea ”întâlnire” cu Institutul Francez a avut loc pe frig și întuneric. Zăpada încă era pe trotuoare; în jurul meu beznă și o liniște de…
S-ar putea să îți placă și...
Prizonieri în propria narativă
Cravata galbenă – un film de neratat
Maria, Regina României
-
Nuremberg – filmul
Am mers la Nuremberg după ce Diana, de la Fine Society, l-a lăudat pe story. Asta deși de fel evit cam toate producțiile pe tema Holocaustului. Nu îmi place ideea de a monetiza drama unor oameni. ”Băiatul cu pijamale în dungi” îmi vine în minte ca un exemplu grăitor. Nuremberg a fost o excepție. Nu este un film făcut să placă, este unul menit să te facă să gândești. Ce mi-a plăcut Felul în care este narat. Chiar dacă scenariul face mici concesii artistice, tonul filmului rămâne, în asamblu, grav. Focusat. Micile exagerari artistice se simt ca un compromis necesar, dar nu distrag. ”Nuremberg” nu se ascunde după deget. ”Ce…
-
Gianni Schicchi / Scheherazade la ORT
Știți ce e cu adevărat fain la Timișoara? Că oricât de mizerabilă ți-a fi ziua, găsești ceva să te scoată din starea respectivă. Mereu se găsește un pretext să îți pui tocuri și ruj roșu și să fugi de probleme. Mereu se găsește ceva, în oraș, să le panseze. La Gianni Schicchi am ajuns la finalul unei zile obositoare. Știam demult că va fi așa, prin urmare nu îmi făcusem planuri pe seara respectivă. Și am sfârșit șocându-mă pe mine când, în loc să aterizez dramatic pe canapea, am ales să merg la Operă. S-a dovedit a fi reset-ul de care aveam nevoie. Gianni Schicchi În urmă cu mulți ani,…
