Ikebana la Gruni

Uneori lucrurile se leagă în moduri complet neașteptate. Dumincă am fost la Hanami. Luni Gruni anunța, în premieră, un atelier de Ikebana. Două evenimente complet independente, dar complementare în povestea mea.

Înapoi la Gruni

Despre Gruni for Fun am povestit aici. După atelierul de modelaj a urmat un atelier de pictură. Rezultatul – o cană prea faină ca să îmi beau cafeaua din ea și o tăviță care a ajuns, bizar, săpunieră.

Gruni are energie faină. Ajungi acolo și te simți ca acasă. Locul este ospitalier, potrivit să creezi chestii și să te detașezi. Iar acum, Gruni pare că se diversifică. 🙂

Ikebana

Atelierul fost o primă colaboare între Gruni și Patricia de la Flower Archieve. Atuncați un ochi pe Instagramul ei, merită!

Gruni ne-a întâmpinat ca de obicei cu ceai, cafea și zâmbete. Sigura diferență: masa pe care în urmă cu câteva luni modelam lut. Acum, a fost plină până la refuz cu flori.

Patricia ne-a povestit despre Ikebana și ne-a oferit o demonstrație. Am rămas cu câteva informații importante: structura din aranjamente nu este întâmplătoare. Asmietria caracteristică acestor creații simbolizează o legătură profundă cu pământul (florile de jos) și divinitatea (florile mai înalte).

Aranjamentele de tip Ikebana sunt făcute cu plante din flora locală japoneză. Pentru că am utilizat flori vestice, aranjamentele noastre s-au încadrat la Moribana.

Desfășurarea

Demonstrația Patriciei a durat undeva la 10 minute. În acest interval a reușit să acopere totul: tehnică, amplasarea florilor, informații despre longevitatea fiecărui tip de plantă și recomandări. Ceea ce din păcate nu a reușit să îmi transmită a fost simțul ei estetic. Experiența și talentul ei își spun cuvântul. În câteva minute, i-a ieșit ceva excepțional.

Cu informația ”la purtător”, ne-am apucat noi de treabă. Gruni a pus la dispoziție vasele de ceramică și un kenzan pentru fiecare participant. Patricia a venit cu florile. Le-a ales în așa mod încât să se poată combina ușor între ele. Cu ocazia asta, am descoperit și m-am îndrăgostit de un nou tip de garoafă – verde, pufoasă și doar vag înrudită cu florile pe care le găsim în comerț.

”Asamblarea” a fost relativ ușoară. În teorie, înfigi florile în kenzan. Întâi plantele din ”bază”, apoi una sau mai multe plante înalte. În practică, m-am lovit de un mic blocaj creativ.

Iubesc lalele. Asta nu mă împiedică să le consider echivalentul floral al unui peștișor auriu – nu rezistă, clipești greșit și te trezești cu ele ofilite. Așa că le-am evitat în favoarea unor plante o idee mai perene. A rezultat un aranjament dominat de verde. Nicidecum oribil, dar nici ceva în care să mă regăsesc. Aranjamentul meu îmi evoca o câmpie.

Am apreciat experiența și mi-am propus să reîncerc, cândva. Am kenzanul, inspirația (încă) lipsește.

Surpriza a venit la câteva zile după altelier. Planta centrală aleasă de mine a fost o Ornithogalum, verde încă. Iar într-o dimineață, la vreo două zile distanță, m-am trezit cu ea înflorită. Brusc, tot vibe-ul aranjamentului s-a modificat. Poate că Ikebana este și o lecție despre răbdare.