-
Înapoi la cinema
Când te muți într-un oraș ”mare”, se întâmplă deseori un fenomen ciudat. După o fază de entuziasm de durată variabilă, se instaurează o rutină. Și treptat, universul tău se reduce din nou… la câteva străzi. Pentru acest an mi-am propus tacit să îmi schimb relația cu Timișoara. Să o redescopăr, să mă îndrăgostesc mai profund de ea. Iar prima oprire a fost la cinema. În octombrie 2023, în centrul orașului s-a redeschis Cinema Timiș. A venit ca doua componentă dintr-un viitor trio: Cinema Victoria funcționa deja din 2022. În 2024, Cinema Studio venea să completeze grupul. Am ales Cinema Timiș pentru prima mea ”ieșire în lume” pentru că era o…
-
TeamUP and RUN 2024
Încet dar sigur se deschide sezonul de alergat. 2024 a debutat abrupt, cu posibil cea mai dificilă cursă de până acum – TeamUp and RUN Contextul Când s-a anunțat TeamUP and RUN 2024, ceva în mine a făcut ”click”. Am decis imediat că este un eveniment la care îmi doresc să particip.
-
D.A.N.C.E™ | Moonlight
Dar dacă tot faci conferință de dans în Timișoara, de ce ai lăsa la o parte fix ceea ce se dansează în Timișoara?
-
Timișoara 21k
Timișoara 21k a fost... meh. Un eveniment intens promovat, cu o organizare la limita satisfăcătorului.
-
Karma și prudența
Mi-era clar încă de când am început să conduc că voi avea parte de... incidente. A fost unul dintre motivele pentru care am insistat enorm pe condusul preventiv.
-
Prețul corect
De câțiva ani am dezvoltat o afinitate pentru produsele hand-made. Le vânez peste tot, excursii, târguri sau magazine dedicate. Îmi plac, pentru că spun o poveste. Pentru că banii pe care îi investesc în aceste produse pot face un impact real asupra comunităților, încuranjând micile afaceri, artiștii și producătorii locali. În acest context m-am lovit de o întrebare, încă frecvent întâlnită – de ce prețul unui obiect făcut manual egalează sau chiar depășește cel al unuia produs pe bandă? Răspunsul pare logic – un artist/producător independent nu beneficiază de gradul de automatizare al unei fabrici. În plus, plătim mai mult decât echivalentul materialelor. Produsul pe care îl achiziționăm e o…
-
Timișoara ca o escală
Mai puțin… două ore până la următoarea călătorie. Și puțin peste 72 de la ultima aterizare. Împachetatul s-a transformat de mult în rutină. La fel și peisajul, mereu schimbător, al norilor care mă însoțesc spre alt loc. Emoțiile de la început, când stăteam cu un nod în gât cu zilele și îmi compuneam testamentul în gând analizând scenarii care de care mai catastrofale s-au pierdut și ele în decursul anilor. Călătoriile nu mai sunt excepția, ci regula, și aș minți spunând că mă deranjează. Da, e obositor. Da, vine cu sacrificii, agitație, regrete, nervi. Da, din când în când privesc la orașul pe care mă încăpățânez să-l numesc ”acasă” ca…
-
Crăciun in ianuarie
nde se duc târgurile de Crăciun când mor? Cam asta mă frământa pe mine pe când mă plimbam prin Piața Operei.