-
Trivializarea grijii de sine
Observ tot mai des o tendință în societatea actuală de a ridica necesități de bază la statutul de produse de lux.
-
Unde se duce timpul nostru
De trei zile, telefonul meu petrece mult timp de calitate în dulap.
-
Self care
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine sărbătorile încep cu adevărat după doi ianuarie. Sărbători scrise după reguli proprii, fără alegătură și obligații. Planuri nu îmi mai fac de ceva timp, iar un ianuarie care începe cu dimineți leneșe, petrecute la căldură cu o carte mă energizează mai mult decât o listă întreagă de obiective și țeluri mărețe. Aleg în schimb un cuvânt care să dicteze tonul anului. Pentru 2020 am oscilat între două: zen și self-care. L-am ales pe ultimul, pentru că în percepția mea se distanțează puțin mai mult de pozele acelea pline cu saltele de yoga și cești de ”herbal tea”. Acum ceva timp, citeam o…
S-ar putea să îți placă și...
Lumea ne-o construim singuri
Nefericirea ca un concurs
Cărturești și moartea librăriilor pe model vechi
-
Nimic
Pijamale, cărți și nimic mai mult. Iar acest nimic a dobândit subit o imensă importanță. Nimic înseamnă o zi în care nu mă mai trezesc cu dureri, în care nu îmi pândesc minut după minut reacțiile corpului așteptând un semn că cedează. Nimic înseamnă că în sfârșit masa din bucătărie e revendicată de vaza de flori, nu de o mică farmacie. Nimic înseamnă o noapte dormită cap coadă, o zi în care mă pot aventura până la mall-ul de peste drum fără teama permanentă de a ceda fizic. Azi ”nimic” înseamnă ”normalitate”. Și mi-a fost dor de ea.
-
Ieftin și cu vedere la mare
Vara vine la pachet cu zeci de griji, unele mai subtil formulate ca altele: de la faptul că nu ne mai încape costumul de baie de sezonul trecut, la teama că ne vom arde stând prea mult la soare, sezonul estival aduce tot felul de provocări. Dar niciuna nu bate momentul ăla fatidic când o cunostință cu care m-am văzut ultima dată acum 5 ani la coadă în Carrefour lansează subit un ”Ceau, ce mai faci?”. E un ciclu ce se repetă anual, mai previzibil ca fazele lunii. Cunosc semnalele, miros ce urmează dar mereu ratez la mustață momentul propice pentru a-mi tăia cablul la net și a fugi în…
-
În casa altuia
Cei doi factori combinați au adus recent la apariția unei noi subspecii, pe care am s-o denumesc temporar ”cocalarul cu pașaport”.
S-ar putea să îți placă și...
5 ani pe drumuri
Călătoriile – atunci și acum
Ieftin și cu vedere la mare
-
Minimalismul e doar pentru bogați?
Am încercat să citesc recent ”Arta simplității” de Dominique Loreau. Spun încercat, pentru că m-am oprit după primele 50 de pagini. Nu e doar antipatia mea veche față de cărți de self-help și alte minunății care îți spun cum să îți trăiești viața la secundă. Cartea mi se părea scrisă de o snoabă. Pasaje care glorificau minimalismul, într-o formă total inaplicabilă omului de rând. Cartea ridică în slăvi spațiile goale, renunțarea la orice nu îți e absolut necesar. Frumos, nu? Ar fi, dacă nu ar porni de la premisa total absurdă că majoritatea oamenilor își permit să trăiască așa. Cu ”Arta simplității”, ca de altfel cu toate interpretările extreme ale…
S-ar putea să îți placă și...
Amprenta tuturor lucrurilor
Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
Consumul ca un passe-temps
-
Foc și cenușă
Mereu am admirat oamenii care își urmează visele până în pânzele albe. Genul care știu ce vor să devină de mici și se cramponează de acel ideal cu ferocitatea unei pantere. Sunt oameni care se opun circumstanțelor și le modelează până când acestea cedează în favoarea lor. Eu nu sunt un astfel de om. Pe la 7 ani îmi doream să fiu ”cercetător de balene”. Prin gimnaziu visam cu ochii deschiși la o carieră în învățământ. Ultimii ani de liceu mi i-am petrecut studiind destul de intens pentru medicină, doar ca să mă reorientez pe ultima sută de metri spre un domeniu de care nu aveam habar, economia. Am sfârșit…
-
Amprenta tuturor lucrurilor
Acum câteva zile a debutat pe Netflix seria ”Tidying Up with Marie Kondo”. Am urmărit de curiozitate vreo două episoade. Îmi place de Marie și am cules câteva idei interesante din cărțile ei. Punctul central din ”filosofia” autoarei este renunțarea la obiecte, iar serialul urmărește punerea în practică a acestui principiu. Marie vizitează diverse familii și, după câteva momente dramatice și niște lacrimi vărsate pe alocuri, sfârșește prin a le ”revoluționa” viața. Oamenii scapă de o groază de lucruri inutile, iar la final tot sunt fericiți și recunoscători. Mișto, nu? Atât că seria o dă în bară rău de tot la un capitol – gunoaiele. În aproape fiecare episod, cadrul…
S-ar putea să îți placă și...
Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
Consumul ca un passe-temps
Minimalismul e doar pentru bogați?
-
”Anotimpurile” unei săli de fitness
Partea mișto, când petreci mult timp într-un loc, fie că e bazin, sală sau orice alt loc dedicat sportului, este că beneficiezi, inclus în prețul biletului de intrare, de o adevărată comedie umană. Nicăieri tipologiile nu devin mai evidente decât într-un loc unde omul este lăsat liber, în compania propriilor… șunci. Acum câteva zile, glumeam cu maică-mea că în următoarea perioadă va urma, din nou, un sezon de vârf la sală. Deh, în doi ani, am avut ceva timp să observ tiparele, motiv pentru care am ajuns la concluzia că sălile de sport, asemeni stațiunilor montane sau uraganelor, au propriile lor anotimpuri. Și arată cam așa: Început de ianuarie: sezonul…
S-ar putea să îți placă și...
Amprenta tuturor lucrurilor
Frankly my dear, I do give a d*mn
Foc și cenușă
