Unde se duce timpul nostru
Prin preajma revelionului, eram cu o trupă de prieteni undeva în Maramureș. Beisaj de basm, cu brazi plecându-se sub greutatea zăpezii, o cabană caldă și o pisică blândă și pufoasă torcând pe repeat. O pauză binevenită după un an nebun. Și în timp ce leneveam eu mai cu spor la căldură, numai aud de la kilometrii distanță un glas: ”auzi, dar tu mai scoți nasul din telefonul ăla?”. Mi-a trebuit o fracțiune de secundă să realizez că glasul respectiv era lângă mine și că tocmai petrecusem jumătate de oră total detașată de realitate, alături de niște oameni minunați, ignorându-i cu desăvârșire.
Remarca de mai sus, deși spusă fără urmă de răutate sau intenții malițioase, mi-a rămas în minte. Așa că la scurt timp după revenire, mi-am instalat Screen Time. Nu mi-am setat o limită de timp, doar am urmărit ocazional cronometrul. După prima zi, acesta indica undeva la cinci ore petrecute pe telefon, asta în condițiile în care ziua fusese, după standardele mele, ”productivă”. Scenariul s-a repetat încă două zile la rând, cu rezultate la fel de exasperante. 5-6 ore dintr-o zi petrecute butonând. A nu se înțelege că mi-am petrecut primele zile din an în pat. O parte semnificativă din acele ore a fost un cumul de Pokemon Go jucat în drum spre diverse comisioane, postări pe Reddit citite cu un ochi la oala de pe aragaz și altele asemenea. Totuși, asta nu ameliorează rezultatul final, iar concluzia incomodă a fost că trebuie să-mi reevaluez relația cu tehnologia. E un aspect la care lucrez.
De trei zile, telefonul meu petrece mult timp de calitate în dulap. Rezultatele nu au întârziat să apară. Deși productivitatea mea nu s-a modificat considerabil, la nivel psihic se simte deja o diferență.
Ador tehnologia și refuz să o fac responsabilă de ce v-am povestit mai sus. Până la urmă, apariția unui serviciu nu ne impune și un mod de a-l utiliza iar oamenii au liber arbitru în modul în care își gestionează relațiile… între ei și cu obiectele din jurul lor. Dar data viitoare când ne plângem că nu avem timp sau că ne simțim obosiți după o zi în care ”nu am făcut nimic”, poate ar trebui să aruncăm o privire critică la felul în care ni-l gestionăm. Timpul nu se contractă, doar oamenii găsesc mereu și mereu noi căi de a-l risipi.