Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
Cu un an în urmă, scriam acest articol. La vremea respectivă plănuiam să îmi ”urmăresc călătoria” pe blog. Am renunțat la idee mai mult din spirit de autoconservare; unele procese produc rezultate mai eficiente atunci când sunt internalizate.
La un an distanță, revin cu cele mai importante rezultate:
Downsizing
Pe la începutul lui 2019 am donat pe puțin zece saci de haine și cam un sfert de bibliotecă. În mare parte am reușit să păstrez golurile intacte. M-a ajutat mult Bookster pe partea de cărți. La haine am mai călcat strâmb, dar au fost niște pași asumați, iar investițiile în garderobă au mers mult pe principiul ”purtabil și peste trei ani”. All in all, un proces imperfect dar promițător.
Redus consumul de plastic, în special din componența ambalajelor
Am eliminat aproape complet pungile de plastic. Am investit în trei saci de pânză transparentă pentru legume și fructe, plus o sacoșă de stofă, pliabilă și rezistentă ce se poate purta pe umăr. Este kit-ul meu, de fiecare dată când merg la cumpărături. Un pas banal, cu un efect semnificativ. Dacă calculăm o pungă de plastic/tură de shopping odată la două zile, ajungem la 182 de pungi ”salvate”. Not bad.
Pe partea de cosmetice & co. am lucrat în două direcții: reducerea consumului și înlocuirea unor produse cu altele mai eco-friendly. Ambele mi-au ieșit binișor. Am renunțat aproape complet la gelul de duș în favoarea săpunului ambalat în hârtie și am trecut la deodorante solide, în ambalaj de aluminiu reciclabil. Pe partea de consum, am implementat cu destul succes strategia ”one in, one out”.
Tot la această categorie merită consemnat principalul eșec al acestui experiment: cu toată bunăvoința, nu am reușit să elimin sticlele de apă plată. Cana Brita luată la începutul anului și-a făcut treaba cu brio cam o lună, după care a dat ortu popii. Momentan nu am găsit nicio alternativă bună să o înlocuiesc.
Călătoriile
În viața de zi cu zi am renunțat complet la taxi. Inițial mai puțin din altruism și mai mult datorită unor experiențe urâte cu taximetriștii. De-a lungul lunilor mi-am format un obicei din asta, iar momentan călătoresc exclusiv cu mijloace de transport în comun sau pe jos.
În zona de călătorii externe, prima călătorie internațională cu trenul mi-a deschis gustul către acest gen de experiențe. Pe viitor, aș vrea să testez această alternativă și pe distanțe mai lungi.
Redus risipa alimentară
Rezultate mixte. Mi-am propus ca odată pe săptămână să gătesc exclusiv din resturi/produse pe care de expirare. În ciuda unor rezultate delicioase, nu am reușit să elimin complet risipa. Urmează ca în 2020 să schimb puțin strategia.
Paralel, am făcut un efort conștient să cumpăr produse mai puțin atractive. Mă refer aici în special la legume și fructe. Din motive care îmi scapă, încă mai suntem inexplicabil atrași de produse ”perfecte”.
După ce în urmă cu câteva săptămâni am surprins un spectacol dubios în Carrefour, cu oameni îngrămâdindu-se la un coș de mere ”Made in Turcia” în timp ce la un metru distanță merele din Periam se stricau nebăgate în seamă, am decis să urmăresc și să cumpăr mai mult din ultima categorie. Șoc și groază, au exact același gust.
Concluzii
2019 a adus câteva schimbări importante în modul în care privesc consumul. La asta au contribuit și câteva evenimente, incendiile din Australia fiind un exemplu recent. Îmi devine tot mai clar că a avea mijloacele necesare și puterea de consum nu echivalează cu a fi exonerat de responsabilitate. La nivel simplist, plătim, primim, consumăm un produs, ne scăpăm de el. La nivel macro, aceeași decizie, multiplicată la câteva miliarde de oameni, devine o forță. O forță ce în cazul consumului iresponsabil se traduce prin plaje invadate de plastic, incendii de vegetație și milioane de animale moarte. Da, un om care trăiește sustenabil nu poate schimba lumea. Dar câteva decizii, chiar și implementate imperfect, reproduse la o scară globală au potențialul de a schimba ceva în bine.