-
Un exemplu de “așa nu”
Practic Shelby este o minimalistă pentru că raportat la marea masă de americani are o singură mașină (ok, dacă nu punem la socoteală cea a partenerei ei, dar deh, comute).
S-ar putea să îți placă și
Consumul ca un passe-temps
Minimalismul e doar pentru bogați?
Două inițiative faine în Timișoara
-
Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
Cu un an în urmă, scriam acest articol. La vremea respectivă plănuiam să îmi ”urmăresc călătoria” pe blog. Am renunțat la idee mai mult din spirit de autoconservare; unele procese produc rezultate mai eficiente atunci când sunt internalizate. La un an distanță, revin cu cele mai importante rezultate: Downsizing Pe la începutul lui 2019 am donat pe puțin zece saci de haine și cam un sfert de bibliotecă. În mare parte am reușit să păstrez golurile intacte. M-a ajutat mult Bookster pe partea de cărți. La haine am mai călcat strâmb, dar au fost niște pași asumați, iar investițiile în garderobă au mers mult pe principiul ”purtabil și peste trei ani”. All in all, un proces imperfect dar promițător. Redus consumul de plastic, în special din componența ambalajelor Am eliminat aproape complet pungile de plastic. Am investit în trei saci de pânză transparentă pentru legume și fructe, plus o sacoșă de stofă, pliabilă și rezistentă ce se poate purta pe umăr. Este kit-ul meu, de fiecare dată când merg la cumpărături. Un pas banal, cu un efect semnificativ. Dacă calculăm o pungă de plastic/tură de shopping odată la două zile, ajungem la 182 de pungi ”salvate”. Not bad. Pe partea…
S-ar putea să îți placă și
Două inițiative faine în Timișoara
Minimalismul e doar pentru bogați?
Consumul ca un passe-temps
-
Consumul ca un passe-temps
De când mă știu am avut o relație complicată cu shoppingul. Nu pricepeam cum mama-naibii un om sănătos la cap își poate petrece ore bune din viață alegând… perechea perfectă de pantofi. Mai târziu, când, într-o perioadă complicată, mă trezeam inevitabil în magazin, cumpărând ceva doar pentru că pot, am înțeles că mare parte din cumpărăturile compuslive nu sunt atât despre obiect, cât despre putere. Cumpărăm mult, scump și impulsiv nu din nevoie, ci pentru a masca alte goluri. Practic, folosim puterea de cumpărare pentru a ne demonstra inutil și complet ineficient că situația nasoală în care ne aflăm are și avantaje. Te-a enervat șeful? Nu-i bai, uite ce pereche mișto de pantofi poți să îți cumperi. Că acea pereche se alătură unui șir nesfârșit de stiletto incomozi și nepractici nu prea mai contează. Golul e mascat temporar de strălucirea ambajalejor și muzica din mall. Francezii au un cuvânt intresant pentru distracție- passe-temps, tradus ad literam ca ceva menit să ne ocupe timpul. Mă fascinează acest cuvânt tocmai pentru ceea ce nu spune, în opoziție cu sinonimele din alte limbi: ”distracție”, ”Spaß”, ”diversion” sugerează fie o valoare adusă omului (mă distrez = fac ceva pentru mine), fie o evadare. Dar…
S-ar putea să îți placă și
Minimalismul, așa cum îl vrem noi
Un exemplu de “așa nu”
Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
-
Minimalismul e doar pentru bogați?
Am încercat să citesc recent ”Arta simplității” de Dominique Loreau. Spun încercat, pentru că m-am oprit după primele 50 de pagini. Nu e doar antipatia mea veche față de cărți de self-help și alte minunății care îți spun cum să îți trăiești viața la secundă. Cartea mi se părea scrisă de o snoabă. Pasaje care glorificau minimalismul, într-o formă total inaplicabilă omului de rând. Cartea ridică în slăvi spațiile goale, renunțarea la orice nu îți e absolut necesar. Frumos, nu? Ar fi, dacă nu ar porni de la premisa total absurdă că majoritatea oamenilor își permit să trăiască așa. Cu ”Arta simplității”, ca de altfel cu toate interpretările extreme ale minimalismului, premisa inițială e complet greșită. Se pornește din start de la un spațiu unde păstrăm doar ce ne e necesar aici și acum, ignorând nevoile viitoare. Probabil în universul ideal al lui Loreau și alți autori similari, aceste nevoie se rezolvă rapid cu un drum la primul supermarket. Ceva de genul ”Scapă de toți plasturii, nu te tai la deget în fiecare zi”. Iar când te vei tăia, îți vei cumpăra unul, exact cât ai nevoie atunci. Na și aici se împute treaba. Teoria respectivă funționează pentru o elită…
S-ar putea să îți placă și
Un exemplu de “așa nu”
Consumul ca un passe-temps
Amprenta tuturor lucrurilor
-
Minimalismul, așa cum îl vrem noi
Unul din conceptele cu care am început să experimentez pe la mijlocul anului trecut a fost cel de minimalism. Se întâmpla la scurt timp după revenirea din Germania. Visam la o tranziție ușoară, înapoi spre normal. În schimb, m-am lovit de o sumedenie de impedimente, începând cu cele patru trollere de la ușă, continuând o casă care inspira orice numai zen nu, plus o tot felul de stimuli exteriori pentru care nu aveam nici timp, nici energie. A fost momentul în care mi-am dat seama că fac ceva greșit. Așa că am început, încet, încet, demersurile spre simplificare. Cam în aceeași perioadă mi-a aterizat sub nas primul articol despre minimalism. A fost primul contact cu subiectul și în multe privințe, o trezire la realitate. Niciodată până atunci nu îmi pusesem problema balastului din viața mea. Acumulările mi se păreau o consecință firească a unei vieți bine trăite. Aveam lucruri multe pentru că muncisem mult să le cumpăr; aveam un cerc mare de cunoștințe pentru că investisem efort să le cultiv; aveam multe pasiuni pentru că în timp mă dezvoltasem în multe direcții. Da, toate aceste aspecte consumau multă energie, dar în fond, merita. Sau nu? Primele mele experimente cu minimalismul…
S-ar putea să îți placă și
Un exemplu de “așa nu”
Consumul ca un passe-temps
Două inițiative faine în Timișoara
