• Minimalism si sustenabilitate

    Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu

    Cu un an în urmă, scriam acest articol. La vremea respectivă plănuiam să îmi ”urmăresc călătoria” pe blog. Am renunțat la idee mai mult din spirit de autoconservare; unele procese produc rezultate mai eficiente atunci când sunt internalizate. La un an distanță, revin cu cele mai importante rezultate: Downsizing Pe la începutul lui 2019 am donat pe puțin zece saci de haine și cam un sfert de bibliotecă. În mare parte am reușit să păstrez golurile intacte. M-a ajutat mult Bookster pe partea de cărți. La haine am mai călcat strâmb, dar au fost niște pași asumați, iar investițiile în garderobă au mers mult pe principiul ”purtabil și peste trei ani”. All in all, un proces imperfect dar promițător. Redus consumul de plastic, în special din componența ambalajelor Am eliminat aproape complet pungile de plastic. Am investit în trei saci de pânză transparentă pentru legume și fructe, plus o sacoșă de stofă, pliabilă și rezistentă ce se poate purta pe umăr. Este kit-ul meu, de fiecare dată când merg la cumpărături. Un pas banal, cu un efect semnificativ. Dacă calculăm o pungă de plastic/tură de shopping odată la două zile, ajungem la 182 de pungi ”salvate”. Not bad. Pe partea…

  • My two cents

    Self care

    Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine sărbătorile încep cu adevărat după doi ianuarie. Sărbători scrise după reguli proprii, fără alegătură și obligații. Planuri nu îmi mai fac de ceva timp, iar un ianuarie care începe cu dimineți leneșe, petrecute la căldură cu o carte mă energizează mai mult decât o listă întreagă de obiective și țeluri mărețe. Aleg în schimb un cuvânt care să dicteze tonul anului. Pentru 2020 am oscilat între două: zen și self-care. L-am ales pe ultimul, pentru că în percepția mea se distanțează puțin mai mult de pozele acelea pline cu saltele de yoga și cești de ”herbal tea”. Acum ceva timp, citeam o frază care m-a marcat: adevărata grijă de sine este foarte puțin glamor și foarte multă rutină. Este o sumă de acțiuni plictisitoare, dar necesare. Definiția respectivă face dreptate unei expresii devenită buzzword și reflectă spiritul în care ”adopt” acest cuvânt: ca un sinonim pentru rutină și disciplină în serviciul propriei persoane.

  • Minimalism si sustenabilitate,  My two cents

    Minimalismul e doar pentru bogați?

    Am încercat să citesc recent ”Arta simplității” de Dominique Loreau. Spun încercat, pentru că m-am oprit după primele 50 de pagini. Nu e doar antipatia mea veche față de cărți de self-help și alte minunății care îți spun cum să îți trăiești viața la secundă. Cartea mi se părea scrisă de o snoabă. Pasaje care glorificau minimalismul, într-o formă total inaplicabilă omului de rând. Cartea ridică în slăvi spațiile goale, renunțarea la orice nu îți e absolut necesar. Frumos, nu? Ar fi, dacă nu ar porni de la premisa total absurdă că majoritatea oamenilor își permit să trăiască așa. Cu ”Arta simplității”, ca de altfel cu toate interpretările extreme ale minimalismului, premisa inițială e complet greșită. Se pornește din start de la un spațiu unde păstrăm doar ce ne e necesar aici și acum, ignorând nevoile viitoare. Probabil în universul ideal al lui Loreau și alți autori similari, aceste nevoie se rezolvă rapid cu un drum la primul supermarket. Ceva de genul ”Scapă de toți plasturii, nu te tai la deget în fiecare zi”. Iar când te vei tăia, îți vei cumpăra unul, exact cât ai nevoie atunci. Na și aici se împute treaba. Teoria respectivă funționează pentru o elită…

  • Minimalism si sustenabilitate

    Minimalismul, așa cum îl vrem noi

    Unul din conceptele cu care am început să experimentez pe la mijlocul anului trecut a fost cel de minimalism. Se întâmpla la scurt timp după revenirea din Germania. Visam la o tranziție ușoară, înapoi spre normal. În schimb, m-am lovit de o sumedenie de impedimente, începând cu cele patru trollere de la ușă, continuând o casă care inspira orice numai zen nu, plus o tot felul de stimuli exteriori pentru care nu aveam nici timp, nici energie. A fost momentul în care mi-am dat seama că fac ceva greșit. Așa că am început, încet, încet, demersurile spre simplificare. Cam în aceeași perioadă mi-a aterizat sub nas primul articol despre minimalism. A fost primul contact cu subiectul și în multe privințe, o trezire la realitate. Niciodată până atunci nu îmi pusesem problema balastului din viața mea. Acumulările mi se păreau o consecință firească a unei vieți bine trăite. Aveam lucruri multe pentru că muncisem mult să le cumpăr; aveam un cerc mare de cunoștințe pentru că investisem efort să le cultiv; aveam multe pasiuni pentru că în timp mă dezvoltasem în multe direcții. Da, toate aceste aspecte consumau multă energie, dar în fond, merita. Sau nu? Primele mele experimente cu minimalismul…