Minimalism si sustenabilitate

Minimalismul, așa cum îl vrem noi

Unul din conceptele cu care am început să experimentez pe la mijlocul anului trecut a fost cel de minimalism. Se întâmpla la scurt timp după revenirea din Germania. Visam la o tranziție ușoară, înapoi spre normal. În schimb, m-am lovit de o sumedenie de impedimente, începând cu cele patru trollere de la ușă, continuând o casă care inspira orice numai zen nu, plus o tot felul de stimuli exteriori pentru care nu aveam nici timp, nici energie. A fost momentul în care mi-am dat seama că fac ceva greșit. Așa că am început, încet, încet, demersurile spre simplificare. Cam în aceeași perioadă mi-a aterizat sub nas primul articol despre minimalism. A fost primul contact cu subiectul și în multe privințe, o trezire la realitate.

Niciodată până atunci nu îmi pusesem problema balastului din viața mea. Acumulările mi se păreau o consecință firească a unei vieți bine trăite. Aveam lucruri multe pentru că muncisem mult să le cumpăr; aveam un cerc mare de cunoștințe pentru că investisem efort să le cultiv; aveam multe pasiuni pentru că în timp mă dezvoltasem în multe direcții. Da, toate aceste aspecte consumau multă energie, dar în fond, merita. Sau nu?

Primele mele experimente cu minimalismul nu au atins nucleul. M-am rezumat la a mă despărți de tot felul de mizerii acumulate în timp. Concomitent cu asta, am început să îmi observ, iar mai apoi să îmi controlez anumite obiceiuri de consum. A fost un exercițiu mic, dar eficient, suficient să mă convingă că, deși îmi place să mă cred independentă și relativ neinfluențabilă, mare parte din viață îmi e dictată de factori externi – social media, oameni, mediu. Așa ca am încercat să extind conceptul de minimalism dincolo de zona materială. E o abordare la care încă lucrez, dar rezultatele încep să se vadă.

Ce înseamnă minimalism, de fapt? Nu o să vă dau definiția din DEX, iar pentru interpretări mai flower power Google vă stă la dispoziție. Pentru mine, înseamnă în primul rând o încercare de a redobândi control asupra vieții. De a scăpa de stimulii inutili, de a simplifica, în măsura posibilului, o viață complicată și de a lăsa timp pentru lucrurile care contează cu adevărat. De a trăi în armonie cu sinele și cu mediul.

Minimalismul este un concept fluid. Cât am trăit m-am ferit de rețete, de liste prea clare cu ”așa da” și ”așa nu”. Urăsc extremele și liniile trasate prea ferm. Cred că o idee este aplicabilă în viața reală atunci când lasă suficient spațiu de mișcare și de adaptare. Ori exact asta îmi place la minimalism – lasă loc de interpretare.

Urmează o serie de articole mai serioase. Încerc să îmi structurez ideile, să ofer mici sugestii de simplificare, fără pretenția de a reinventa roata sau de a oferi sfaturi cu aplicabilitate generală. Mă rezum la a prezenta ce a funcționat la mine. Dacă veți găsi o mică sursă de inspirație în asta, cu atât mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *