-
Călătoriile – atunci și acum
Prima călătorie solo am întreprins-o în 2014. La vremea respectivă, am fost mândră de organizarea mea. La 7 ani distanță, același set-up mi se pare desprins dintr-un film horror. Creștem, ne schimbăm. Nevoile noastre se modifică. La 20 de ani călătorim într-un fel, la 30 de ani în altul. Și nu e nimic rău în asta 🙂 Mai jos, câteva constatări de ”om mai bătrân”, după ultima incursiune peste granițe. Cazările La 20 de ani, o cazare într-un hostel mi…
-
Viața ca o plăcintă perfectă
În teorie da, probabil e frumos să ai viața atent împărțită în felii egale. În practică, nu prea merită efortul.
S-ar putea să îți placă și
Carantina – între două extreme
În loc de urări
Amprenta tuturor lucrurilor
-
Carantina – între două extreme
Astea fiind zise, cum găsim calea spre echilibru? Câteva idei mai jos:
S-ar putea să îți placă și
”Anotimpurile” unei săli de fitness
Despre Rusă și alți demoni
Raiul, cumpărat cu portocale
-
Unde se duce timpul nostru
De trei zile, telefonul meu petrece mult timp de calitate în dulap.
S-ar putea să îți placă și
În bula mea
Cea mai importantă lecție din dans
Lumea ne-o construim singuri
-
Timpul pe care ni-l dăruim
Relaxare – nu am putea trăi fără ea. Cinci minute cu ochii în telefon, două ore pentru un film, o ieșire la cafea. Sunt genul de lucruri mici care ne colorează zilele, dincolo de reperele fixate de rutină. Facem ceva pentru noi. Dar oare e suficient? Eu cred că nu. Cred că există o diferență sensibilă între micile pasiuni care ne ajută să ne detașăm și cele care ne ajută să creștem. Cele două noțiuni pot fi sinonime uneori, dar…
