-
MARIA la Teatrul Basca
În materie de teatru, încă mai descopăr locuri noi. Revelația lunii a fost Teatrul Basca. Ascuns în Piața Traian, Basca își propune să facă arta accesibilă tuturor. După ”MARIA”, mă declar îndrăgostită. Vibe-ul Nu sunt mândră de asta, dar am ajuns la limită. Traian m-a întâmpinat cu toată gloria unei zone în plin proces de renovare. Tramvaiul a întârziat. Distanța dintre stație si teatru a fost parcursă înjurând în barbă în timp ce alergam printre gropi. Adio ținută, prestanță, demnitate. Am ajuns în fața ușii cu un minut înainte de începerea spectacolului. În loc de priviri pline de reproș, am primit zâmbete și o ocazie să socializez puțin. Nu am…
S-ar putea să îți placă și...
Zeul măcelului la Casa cu Iederă
Detectorul de minciuni – comedie
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
-
“Farmacia” la Thespis
Scurt, despre ”Farmacia”, cea mai recentă piesă de teatru văzută la Thespis. Prima (și posibil ultima) întâlnire cu teatrul absurd. Percepția mea Ca experiment, a fost suportabil, la limită. 30 de minute de wtf is this. ”Farmacia” își bate joc de spectatori. Nu la modul răutăcios, ci artistic. Căutăm sensul. Când asistăm la un spectacol, instinctul nostru este să încercăm să îl înțelegem, să găsim un fir narativ. Vedem în spectacolul de pe scenă experiența. La ”Farmacia”, adevărata experiență este frustrarea. Ești asaltat de imagini random, dialoguri fără cap și coadă, emoție fără context. Creierul nostru pică în capcană. Încearcă să înțeleagă, dar îi dă cu virgulă. Piesa începe brusc…
S-ar putea să îți placă și...
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
“Artă” de Yasmina Reza
7 vieți fără tine la Thespis
-
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
În cadrul Festivalului Internațional Timișoara Muzicală, Opera Română din Timișoara și-a deschis, din nou, porțile pentru public. Timp de o zi, sute de oameni au avut ocazia să se plimbe prin clădire și să îi descopere istoria. O altă perspectivă Vă amintiți, poate, de acest articol. A fost prima dată când am reușit să arunc un ochi în spatele scenei. Chiar și așa, m-am înscris la ziua porților deschise. Parțial din curiozitate, parțial ca să servesc drept translator unei prietene. Bine am făcut. De data aceasta, ghid ne-a fost Florin Brînzei, referent relații publice la Operă. Am constatat că ”privirile în culise” nu au un script. Se suprapun undeva la…
S-ar putea să îți placă și...
80 de ani de ORT
Bal la Savoy – operetă
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
-
Diavolul se îmbracă la Prada 2
Stai, ce? Au trecut 20 de ani?! Nooo!!! 😱 ”Reuniunile” au în general o tentă dulce-amăruie. Nimănui nu îi place să admită că îmbătrânește. ”Diavolul se îmbracă la Prada 2” ne lovește pe noi, the millenial girls, în plex. Două decenii de când fredonam ”Suddenly I see”. Dar o face atât de frumos încât uiți de tristețe și te surprinzi zâmbind. Revederea Filmul reușește să păstreze demnitatea personajelor. Le imprimă o traiectorie realistă. Că din Andy nu s-a ales mare lucru nu surprinde, cred, pe nimeni. Da, îmi este antipatică. Mi se pare o Rory Gilmore a marelui ecran, la fel de stuck up și la fel de pierdută în…
-
“Artă” de Yasmina Reza
Povesteam în articolul despre ”Zeul măcelului” că abia aștept să văd ”Artă”, al doilea spectacol din ”Triologia violenței”. Am reușit să ajung pe 19 aprilie. Povestea Din ce motive se ceartă adulții? Dragoste, bani, gelozie. Sunt subiecte recurente, fie că vorbim de operă, teatru sau dans. ”Triologia violenței” iese din acest tipar. Temele devin mult mai specifice, iar prin asta, mult mai personale. ”Zeul măcelului” a explorat relațiile dintre părinți. ”Artă” dezbate prieteniile dintre adulți. Pretextul? Un tablou ridicol, achiziționat de unul din personaje. Tabloul acela, alb, cu dungi abia vizibile, dezlănțuie o avalanșă de evenimente. Prietenii vechi sunt puse la încercare, fragilitatea relațiilor interumane iese la iveală. Ar putea…
S-ar putea să îți placă și...
Bolnavii – premieră la TNTM
Der Kirschgarten la Teatrul German
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
-
”Aida” la ORT
Începând de dumincă, 26 aprilie, Timișoara este, mai mult decât de obicei, sub semnul muzicii clasice. A început a 50-a ediție a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală. Iar cu el, valul de evenimente. Abordarea mea Când s-a anunțat festivalul, m-am entuziasmat. M-am dezumflat nițel când am văzut prețul biletelor. Am sfârșit prin a cumpăra loc la ”Aida” și ”Dancing Queen”, reprezentațiile care mă atrăgeau cel mai mult. Maturitatea mea financiară m-a ținut până la prima pauză de la ”Aida”. În timp ce lumea savura un pahar cu vin între acte, eu cumpăram cu drag și spor bilete la următoarele spectacole. Da, voi avea și alte ocazii să le revăd. Dar Timișoara…
S-ar putea să îți placă și...
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
Scripcarul de pe acoperiș
-
7 vieți fără tine la Thespis
În urmă cu vreo două săptămâni, conversând cu un amic student la teatru, ne-am trezit întrebându-ne amândoi dacă Teatrul Studențesc Thespis mai există. Se întâmpla într-o duminică. A doua zi, luni, ”7 vieți fără tine” mi-a apărut în feed-ul de pe Facebook. Am decis să merg. A fost odată o mare doamnă Singura dată când am mai fost la Thespis eram proaspăt studentă. În cercul nostru de tinere zăpăcite s-a strecurat, cumva, o ”mare doamnă” de vreo 25 de ani. S-a autopromulgat mentorul nostru. Ne-a băgat ”The Secret” pe gât. Ne-a invitat la teatru. Nu mai țin minte numele piesei. De altfel, în stil tipic vârstei, eram mai preocupată să…
S-ar putea să îți placă și...
Bolnavii – premieră la TNTM
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
“Farmacia” la Thespis
-
Joia muzicală la bibliotecă
Recitalurile de la ora prânzului se înscriu într-o categorie aparte. Sunt bizare. Poate pentru că din start nu se adresează unui public larg. Nu sunt glam, nu au parte nici de afișe sofisticate, nici promovare zgomotoasă. Oamenii care vin sunt în general în trecere. Îmbrăcați de lucru, își iau o pauză de Mozart între două ședințe. Este un fenomen interesant, care contribuie la farmecul subtil al acestui oraș. Joia muzicală Până recent nu știam că Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” Timișoara găzduiește și recitaluri. Asta deși locul îmi este cunoscut. Timp de cinci ani, a fost martor la toate dramele mele de stundentă. Dar pe-atunci preferam să mă pierd printre…
S-ar putea să îți placă și...
Noaptea lecturii franco-germane
Voievodul țiganilor la ORT
Maria, Regina României
-
Bal la Savoy – operetă
Uneori memoria îți joacă feste. Pe Răzvan Mazilu l-am asociat mult timp cu un reality show de dans văzut cândva, în adolescență, pe MTV. Căutând acum, nu am găsit nicio referință la acea colaborare. Curiozitatea mea s-a construit pe un fals. Dar în cazuri rare, asocierile greșite te aduc în locul potrivit. Concret, la ”Bal la Savoy”. Un spectacol altfel ”Bal la Savoy” are un aer mult mai contemporan. Ceea ce pentru Operă înseamnă că acțiunea se desfășoară cu ”doar” 100 de ani în urmă. Ca spectator, primești ”the best of both worlds” – dramă, personaje excentrice și toate emoțiile exacerbate, specifice operei și operetei. Dar toate acestea se întâmplă…
S-ar putea să îți placă și...
Cavalleria Rusticana la ORT
80 de ani de ORT
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
-
Éclats Sonores – recital cameral
Filarmonica Banatul continuă să aducă muzica de cameră în spații inedite. După două reprezentații de succes la Palatul Lloyd, a venit rândul Bastionului. Proastă idee. Locația Mansarda Bastionului îmi este cunoscută. Anul trecut am participat la câteva evenimente acolo: lansări de carte și expoziții. Spațiul întrunește, la limită, condițiile necesare pentru asemenea inițiative. Dar este complet nepotrivit pentru muzică de cameră. Rezultatul? O experiență chinuită, vioară și pian pe fundal de motoare turate. Nu au ajutat nici lipsa de lumină, nici căldura din sală. În plus, vizibilitatea de pe margine a fost limitată, obturată de coloane. O alegere, din punctul meu de vedere, nefericită. Recitalul Radu Kis la vioară, Roxana…
S-ar putea să îți placă și...
Dialogues with destiny la Filarmonică
Kurtag 100 – recital cameral
Beyond the veil – concert simfonic
