-
Der Zauberberg la Teatrul German
Cândva, într-o vară, mi-am luat ”Muntele Vrăjit” a lui Mann și am așezat într-un șezlong pe balcon. Pe măsură ce zilele se scurgeau, căldura din jurul meu devenea tot mai sufocantă. Senzația de claustrare de afară se împletea cu cea din carte, realitatea, un licăr timid între două capitole. Când am ajuns la ultima pagină, a început ploaia. Încă mai văd în ”Der Zauberberg” una dintre cele mai intense experiențe literare din viața mea. Deși am citit cartea cu aproape două decenii în urmă, încă mă bântuie. Eram curioasă cum va reuși Teatrul German să transpună romanul într-o piesă de teatru. Spectacolul A fost bun. Excelent chiar. A rămas fidel…
-
CONCERT LIVE. ZALEM.
Începe sezonul concertelor în aer liber. Primul eveniment de acest tip din 2026 m-a adus într-o loc relativ familiar: Institutul Francez. Locul Într-un articol mai vechi, povesteam despre clădire. ZALEM a completat imaginea locului: am avut ocazia să explorez grădina institutului. Am dat de un spațiu mult mai mare decât am anticipat. Grădina institutului francez unește Bulevardul C.D. Loga cu Parcul Copiilor. Se întinde în spatele a două clădiri: Vila Kimmel și Vila Internațional. Ca o paranteză, Vila Internațional mă fascinează de mult. Concertul mi-a dat ocazia să observ clădirea dintr-un unghi complet nou: Întregul spațiu a fost transformat într-un mic colț de rai pentru copii. Leagăne, hamace, băncuțe împânzesc…
-
Lighting my city up la C4C Company
Vă mai amintiți de “Can[not] say?” ? Un experiment reușit, care a adus C4C Company pe radarul meu. Mi-am dorit să revin. Ocazia s-a ivit în mai, la spectacolul Lighting my city up. Ups, gafă Prima dată când am explorat locația C4C, m-am simțit, preț de câteva minute, ca într-un film horror. Între timp zilele s-au lungit. La lumină, curte interioară pare mult mai puțin creepy. Am dat în schimb de un pechinez pus pe socializare. Se putea mai rău, bine că nu a fost un chihuahua. Ajung în fața sălii relaxată, îmi aprind țigara, moment obligatoriu de respirat și lăsat greutățile zilei în urmă. La 8 fix, suntem poftiți…
-
La Bohème la ORT
Trebuia să văd ”La Bohème” în iarnă. Planurile mi-au fost date peste cap și am ratat spectacolul. Apoi s-a anunțat ”Festivalului Internațional Timișoara Muzicală”. Am văzut în el o șansă să mai recuperez din ”restanțe”. Am ajuns, în sfârșit la Boema. Din rândul doi Recent, am decis că picioarele mele au o vârstă. Am dat upgrade. Nu oricum, ci de la galerie direct în rândul doi. Mutarea respectivă s-a dovedit a fi benefică pentru genunchi. În schimb, am ajuns să mă întreb dacă, în materie de operă, ”mai aproape” înseamnă în mod necesar și mai bine. Lumea cam urăște galeria. Este aproape unanim acceptat că de acolo se vede bine…
-
Sister Act la Teatrul German
Îmi plac musicalurile. Pentru mine, sunt una dintre cele mai frumoase forme de escapism. Ne permit să evadăm într-o lume în care tensiunea se rezolvă prin cântec. ”Sister act” era pe lista mea de ceva timp. Citești ”Răzvan Mazilu” și știi că o să dai de ceva extraordinar. Am intuit bine. Spectacolul Nu cred că vreodată am văzut atât de multe paiete la un loc. ”Sister act” aduce old Holywood Glam în oraș. Cu platforme, disco balls și lumini colorate. Atmosfera te subjugă. Decorul este extravagant fără a da în kitsch. Momentele muzicale – excepționale. ”Sister act” ia filmul omonim și îi adaugă o porție sănătoasă de sclipici. Mi-a plăcut…
-
Un recviem german – Johannes Brahms
Sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeșelea, orchestrele și corurile Filarmonicilor din Timișoara și Arad se reunesc într-un proiect de amploare: „Un recviem german” de Johannes Brahms. suna anunțul care mi-a aprins artificii în creier. Două Filarmonici și două coruri. Definiția mea pentru o seară de vineri perfectă. Știam că o să asist la ceva minunat. Chiar și așa, realitatea s-a dovedit a fi peste așteptări. O desfășurare de forțe Timișoara încă mai stă sub semnul Festivalului Internațional Timișoara Muzicală. În timp ce Opera mizează pe ”artiști de talie internațională” și proiecții în centru, Filarmonica a trebuit să schimbe puțin abordarea. Nu de alta dar la Sala Captiol invitații internaționali sunt prezenți…
-
Die Präsidentinnen la Teatrul German
Într-o joi seara, m-am trezit cu chef de ieșit în oraș. Am nimerit la ”Șefele”. Și am înteles, în sfârșit, farmecul teatrului german. Avertisment necesar: urmează un articol explicit despre o piesă de teatru la fel. Vor exista referințe la biologia umană, cu părți roz și … maro. Minorii sunt rugați să închidă acest tab, adulții cu sensibilități, să bea un ceai de tei înainte de a citi. Reclamații ulterioare nu se primesc. 🙂 Poza cu câinele ca să nu vă lezeze nimic din cele de mai jos retinele. Piesa de teatru Este, previzibil, șocantă. Teatrul German are o abordare mai puțin tradițională. Abundă decorurile psihedelice. Nimic nu se potrivește,…
-
MARIA la Teatrul Basca
În materie de teatru, încă mai descopăr locuri noi. Revelația lunii a fost Teatrul Basca. Ascuns în Piața Traian, Basca își propune să facă arta accesibilă tuturor. După ”MARIA”, mă declar îndrăgostită. Vibe-ul Nu sunt mândră de asta, dar am ajuns la limită. Traian m-a întâmpinat cu toată gloria unei zone în plin proces de renovare. Tramvaiul a întârziat. Distanța dintre stație si teatru a fost parcursă înjurând în barbă în timp ce alergam printre gropi. Adio ținută, prestanță, demnitate. Am ajuns în fața ușii cu un minut înainte de începerea spectacolului. În loc de priviri pline de reproș, am primit zâmbete și o ocazie să socializez puțin. Nu am…
-
“Farmacia” la Thespis
Scurt, despre ”Farmacia”, cea mai recentă piesă de teatru văzută la Thespis. Prima (și posibil ultima) întâlnire cu teatrul absurd. Percepția mea Ca experiment, a fost suportabil, la limită. 30 de minute de wtf is this. ”Farmacia” își bate joc de spectatori. Nu la modul răutăcios, ci artistic. Căutăm sensul. Când asistăm la un spectacol, instinctul nostru este să încercăm să îl înțelegem, să găsim un fir narativ. Vedem în spectacolul de pe scenă experiența. La ”Farmacia”, adevărata experiență este frustrarea. Ești asaltat de imagini random, dialoguri fără cap și coadă, emoție fără context. Creierul nostru pică în capcană. Încearcă să înțeleagă, dar îi dă cu virgulă. Piesa începe brusc…
-
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
În cadrul Festivalului Internațional Timișoara Muzicală, Opera Română din Timișoara și-a deschis, din nou, porțile pentru public. Timp de o zi, sute de oameni au avut ocazia să se plimbe prin clădire și să îi descopere istoria. O altă perspectivă Vă amintiți, poate, de acest articol. A fost prima dată când am reușit să arunc un ochi în spatele scenei. Chiar și așa, m-am înscris la ziua porților deschise. Parțial din curiozitate, parțial ca să servesc drept translator unei prietene. Bine am făcut. De data aceasta, ghid ne-a fost Florin Brînzei, referent relații publice la Operă. Am constatat că ”privirile în culise” nu au un script. Se suprapun undeva la…






















