-
Primavera – filmul
La ”Primavera” m-a atras realizarea mai mult decât povestea. Uitându-mă la trailer, am intuit un film ușor siropos. Este o libertate artistică frecvent întâlnită în filmele despre compozitori. Narațiunea nu poate concepe existența geniului fără o prezență feminină în umbră. Flatant pentru femei, dar, pus în context istoric, nerealist. ”Primavera” încearcă să fugă de acest stereotip. Îi imprimă o doză ușoară de cinism. Din păcate rezultatul final lasă de dorit. La final, iese o poveste despre neputință și încredere prost investită. Un geniu nu este neapărat și un mentor de încredere. Uneori, geniul maschează doar o lipsă completă de adaptare și de înțelegere a lumii din jur. Am detestat personajul…
-
Detectorul de minciuni – comedie
Pe 1 martie, o nouă companie de teatru a apărut în peisajul local: BAI. Au debutat cu piesa ”Detectorul de minciuni”. Răspunsul publicului a fost extrem de pozitiv. BAI deja reușește să atragă un nucleu de oameni sincer interesați de teatru. Constat, cu această ocazie, că și publicul local are … ierarhii. TNTM atrage un public divers. Teatrul German îmbrățisează, prin natura reprezentațiilor, o audiență mai tânără. C4C ne satisface nevoia de ”altceva”. Iar apoi avem BAI și Punct și Virgulă – companii care atrag un nucleu mic dar fidel de oameni cu adevărat pasionați de teatru. ”Detectorul de minciuni” a fost pansament pe suflet. Poate pentru că, dincolo de…
-
Cavalleria Rusticana la ORT
În prag de sărbători, ORT ne-a delectat cu operă scurtă, dar intensă. În fond, ce ar fi Paștele fără puțină gelozie și o crimă. 🙂 Esențele tari vin în doze mici Iar ”Cavalleria Rusticana” este dovada acestui lucru. Un singur act, toată forța operei comprimată în puțin peste o oră. Verism italian. Sau dovada că și oamenii simpli pot crea povești puternice. Premisa este simplă. Turiddu o iubea pe Lola. Lola stă prost cu răbdarea. Așa că atunci când Turiddu pleacă în armată, Lola își găsește consolarea în brațele lui Alfio, cu care se și mărită. Turiddu revine, zice ”fluff it” și dă iubirii o a doua șansă alături de…
-
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
Știți ce au în comun (aproape) toți artiștii din Timișoara? Sunt absolvenți de Ion Vidu. Inevitabil, de fiecare dată când un interpret local îmi atrage atenția și îi citesc biografia, numele liceului apare acolo. ”Ion Vidu” este locul acela din umbră – deseori ignorat, dar indispensabil în scena culturală a orașului. Am avut ocazia rară de a-i trece pragul în ”Săptămâna Verde”. Liceul Eu sunt absolventă de real. Anii mei de liceu au însemnat mate la greu și ore de căutat erori în Turbo Pascal. Muzica și desenul erau considerate ”materii de crescut media”. ”Ion Vidu” mi-a arătat o altă perspectivă – un loc unde arta este în prim-plan: pianul…
-
80 de ani de ORT
În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara. Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță. Am mers la Tosca cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii. La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație…
-
Giselle la ORT
Iubire, răzbunare, decepție, critică socială. Sunt teme recurente la Operă. În opoziție, ”iertarea” este slab reprezentată, în general în conjuncție cu alte emoții: eroina pe patul de moarte își iartă iubitul, devenind, prin asta, mai eroică. Iar apoi avem ”Giselle” – unde, în sfârșit, iertarea vine în prim-plan și acaparează totul. Emoțiile în balet Opera și baletul se echilibrează. Prima e zgomotoasă. Nu doar prin muzică dar și prin expresii, costume și emoții. Orice simțire dobândește proporții covârșitoare. Baletul este mult mai subtil. Nu te îndoiești de puterea sentimentelor. Dar în timp ce o soprană își declară iubirea cu tânguieli tot mai puternice, o balerină transmite același lucru cu o…
-
SoNoRo Conac la Lloyd
Povesteam în articolul despre Kurtag că Palatul Lloyd va găzdui în mod recurent spectacole. Nu doar că organizatorii s-au ținut de promisiune, dar evenimentele devin tot mai semnificative cultural. Luna aceasta, clădirea a găzduit o parte din turneu SoNoRo Conac. SoNoRo Conac îmbină două elemente care îmi plac: muzica de cameră și clădirile istorice. Aflat la a XIV-a ediție, turneul urmărește promovarea clădirilor istorice din țară. Evenimente notabile includ Concertul la Cazinoul din Sinaia, Concertul de la Biserica Italiană din București și Concertul de la Muzeul Județean de Artă Prahova. Din 2013 încoace, SoNoRo a promovat, prin muzică, peste 140 de clădiri de patrimoniu din România, unele mai puțin cunoscute.…
-
Zeul măcelului la Casa cu Iederă
La începutul lunii ajungeam pentru prima dată la Casa cu Iederă. Locul m-a vrăjit. Am simțiti atunci, pe loc, că la Casa cu Iederă se întâmplă numai lucruri bune. Așa că atunci când una din doamnele de acolo mi-a recomandat să vin la ”Zeul Măcelului” am cumpărat bilet imediat, fără măcar să citesc descrierea piesei. Așa am ajuns la una din cele mai delicioase comedii văzute până acum. Iar efectul piesei a fost doar amplificat de locație. Cadrul Vă spun cinstit că nu știam la ce să mă aștept. Nu reușeam să vizualizez cum un spațiu intim precum Casa cu Iederă s-ar putea preta pentru o piesă de teatru. S-a…
-
Bolnavii – premieră la TNTM
Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent. Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez. Subiectul Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o…
-
Dialogues with destiny la Filarmonică
”Dialogues with destiny” aproape că ar fi fost uitat în valul de evenimente din luna martie. Uneori, viața te lovește cu atâta intensitate încât cele mai frumoase momente trec aproape neremarcate. Sigura reprezentație de la Filarmonică din luna martie la care am fost prezentă a fost și una dintre cele mai frumoase. Cornul Povesteam despre obiceiul filarmonicii de a aduce în atenția publicului câte un instrument și un solist. ”Dialogues with destiny” a stat sub semnul cornului și a lui Ionuț Podgoreanu. Am aflat, citind ulterior, că Ionuț Podgoreanu este și profesor. S-a simțit și în reprezentație. În ciuda aspectului sever, Podgoreanu tratează publicul cu blândețea unui pedagog. Apare pe…



















