-
Lumea ne-o construim singuri
De unde teama asta de a riposta?
-
“Cândva, când o să am timp” e acum
Dacă a sta câteva săptămâni acasă e prețul pe care generația noastră trebuie să îl plătească, am scăpat mai ieftin și decât bunicii, și decât părinții noștri
S-ar putea să îți placă și...
Crăciun in ianuarie
Wishlist – 2026 – experience edition
O primăvară fără ea
-
Cărturești și moartea librăriilor pe model vechi
Chiar mai interesante decât evenimentul în sine mi s-au părut reacțiile din online: multe pozitive, unele ironice, câteva critice. Pe ultimele aș vrea să le discut puțin în acest articol.
S-ar putea să îți placă și...
Cristian Rudic – finalul?
Minimalismul e doar pentru bogați?
După pandemie
-
Trivializarea grijii de sine
Observ tot mai des o tendință în societatea actuală de a ridica necesități de bază la statutul de produse de lux.
S-ar putea să îți placă și...
Cărturești și moartea librăriilor pe model vechi
Prețul corect
După pandemie
-
Unde se duce timpul nostru
De trei zile, telefonul meu petrece mult timp de calitate în dulap.
-
Self care
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine sărbătorile încep cu adevărat după doi ianuarie. Sărbători scrise după reguli proprii, fără alegătură și obligații. Planuri nu îmi mai fac de ceva timp, iar un ianuarie care începe cu dimineți leneșe, petrecute la căldură cu o carte mă energizează mai mult decât o listă întreagă de obiective și țeluri mărețe. Aleg în schimb un cuvânt care să dicteze tonul anului. Pentru 2020 am oscilat între două: zen și self-care. L-am ales pe ultimul, pentru că în percepția mea se distanțează puțin mai mult de pozele acelea pline cu saltele de yoga și cești de ”herbal tea”. Acum ceva timp, citeam o…
S-ar putea să îți placă și...
Când îți cresc aripi
Nefericirea ca un concurs
Lumea ne-o construim singuri
-
Nimic
Pijamale, cărți și nimic mai mult. Iar acest nimic a dobândit subit o imensă importanță. Nimic înseamnă o zi în care nu mă mai trezesc cu dureri, în care nu îmi pândesc minut după minut reacțiile corpului așteptând un semn că cedează. Nimic înseamnă că în sfârșit masa din bucătărie e revendicată de vaza de flori, nu de o mică farmacie. Nimic înseamnă o noapte dormită cap coadă, o zi în care mă pot aventura până la mall-ul de peste drum fără teama permanentă de a ceda fizic. Azi ”nimic” înseamnă ”normalitate”. Și mi-a fost dor de ea.
-
Ieftin și cu vedere la mare
Vara vine la pachet cu zeci de griji, unele mai subtil formulate ca altele: de la faptul că nu ne mai încape costumul de baie de sezonul trecut, la teama că ne vom arde stând prea mult la soare, sezonul estival aduce tot felul de provocări. Dar niciuna nu bate momentul ăla fatidic când o cunostință cu care m-am văzut ultima dată acum 5 ani la coadă în Carrefour lansează subit un ”Ceau, ce mai faci?”. E un ciclu ce se repetă anual, mai previzibil ca fazele lunii. Cunosc semnalele, miros ce urmează dar mereu ratez la mustață momentul propice pentru a-mi tăia cablul la net și a fugi în…
-
În casa altuia
Cei doi factori combinați au adus recent la apariția unei noi subspecii, pe care am s-o denumesc temporar ”cocalarul cu pașaport”.
-
Minimalismul e doar pentru bogați?
Am încercat să citesc recent ”Arta simplității” de Dominique Loreau. Spun încercat, pentru că m-am oprit după primele 50 de pagini. Nu e doar antipatia mea veche față de cărți de self-help și alte minunății care îți spun cum să îți trăiești viața la secundă. Cartea mi se părea scrisă de o snoabă. Pasaje care glorificau minimalismul, într-o formă total inaplicabilă omului de rând. Cartea ridică în slăvi spațiile goale, renunțarea la orice nu îți e absolut necesar. Frumos, nu? Ar fi, dacă nu ar porni de la premisa total absurdă că majoritatea oamenilor își permit să trăiască așa. Cu ”Arta simplității”, ca de altfel cu toate interpretările extreme ale…
