• Operă și operetă

    Rigoletto la ORT

    A început cu Verdi, s-a terminat cu Verdi. Dumincă, Opera Națională din Timișoara a sărbătorit încheierea Festivalului Internațional ”Timișoara Muzicală” ediția a L-a. Propunerea lor: Rigoletto. Opera Cunoșteam în mare povestea. Faptul că Verdi este un cinic atunci când vine vorba de femei, din nou, nu este o noutate. Gilda, ca personaj, nu reușește să îmi devină simpatică. Înțeleg ce reprezintă: dragoste tânără, lipsă de experință, infatuare. Este, în esență, un copil. Unul obsedat de control, care își pune propriile fantezii peste disconfortul tatălui ei. Interpretarea a fost frumoasă, plină de sensibilitate. Din păcate a fost unul din cazurile rare unde personajul a eclipsat muzica. În opoziție, Rigoletto m-a surprins…

  • Operă și operetă

    Nunta lui Figaro la ORT

    Îmi lipsește expunerea la Mozart. Învăț să îl apreciez, dar încă sunt departe de a-i înțelege cu adevărat geniul. Am văzut în ”Nunta lui Figaro” o șansă să mă educ. Nu am rămas dezamăgită. Percepția mea Mi-a luat câteva minute să ”lean into in”. Aparent ORT m-a educat în stil verdian. Mă aștept la dramă și emoții exacerbate, nu la relații sănătoase. ”Nunta lui Figaro” devine în mod bizar aspirațională: protagoniștii sunt egali, formează o relație echilibrată. Susanna și Figaro se respectă și se înțeleg reciproc. Manipulează cu succes pe toți cei din jur, dar în raport cu celălat sunt sinceri. Iubirea lor e un fapt de necontestat. Comicul o…

  • Evenimente,  Vag Cultural

    Scena viitorului by FMT-UVT

    Din când în când, mi se pune pata pe câte o clădire din oraș. O admir și inevitabil ajung să mă întreb cum arată la interior. Caut, și de cele mai multe ori găsesc, căi legale de a o vizita. Cea mai recentă curiozitate se leagă de clădirea Facultății de Muzică. Până recent, o cunoșteam doar ca ”vechea primărie” și eram ferm convinsă că este un loc parțial dezafectat. 18 ani de trăit în Timișoara nu mă scutesc de gafe. Ei, odată ce am aflat scopul clădirii, a fost relativ ușor să ajung să o vizitez. Facultatea de Muzică găzduiește frecvent recitaluri deschise publicului. Locul A fost dezamăgitor. Nu știu…

  • Filarmonica

    Classic meets Teodora Brody

    Am ajuns la concert datorită unui add bine plasat. Am ascultat-o pe Teodora Brody cântând preț de câteva secunde. A fost suficient pentru a mă convinge să îmi cumpăr bilet. Iar apoi am văzut locația: Grădina de Vară a Filarmonicii. Am decis că este combinația perfectă. Grădina de Vară Cu o seară înainte, ajungeam pentru prima dată în Grădina de Vară a Filarmonicii Banatul. La 12.00 noaptea, cu un film pe fundal, spațiul mi s-a părut poetic. Lumina zilei doar a accentuat impresia respectivă. Locul îmi evocă vacanțele de la Mare de acum câteva decenii. Teatrele de vară de acolo aveau un farmec pe care, până recent, nu l-am mai…

  • Filarmonica

    Noaptea albă a muzeelor la Filarmonică

    În data de 23 mai, Filarmonica Banatul din Timișoara și-a deschis porțile pentru un eveniment cu totul special: noaptea albă a muzeelor. Filarmonica își iubește publicul Atât că în cazul acestei instituții, afecțiunea se manifestă discret, prin gesturi mai mult decât prin declarații zgomotoase. De ani de zile, Filarmonica Banatul aduce în fața spectatorilor dirijori și soliști de excepție. Cu Fila mergi la sigur: orice s-ar întâmpla în cursul săptămânii, ai garanția că serile de vineri îți rezervă liniște și un strop de magie. Ca spectatori, nu cred că înțelegem cu adevărat câtă muncă este necesară pentru a face această magie să se întâmple. Noaptea albă a muzeelor a oferit…

  • Teatru

    Der Zauberberg la Teatrul German

    Cândva, într-o vară, mi-am luat ”Muntele Vrăjit” a lui Mann și am așezat într-un șezlong pe balcon. Pe măsură ce zilele se scurgeau, căldura din jurul meu devenea tot mai sufocantă. Senzația de claustrare de afară se împletea cu cea din carte, realitatea, un licăr timid între două capitole. Când am ajuns la ultima pagină, a început ploaia. Încă mai văd în ”Der Zauberberg” una dintre cele mai intense experiențe literare din viața mea. Deși am citit cartea cu aproape două decenii în urmă, încă mă bântuie. Eram curioasă cum va reuși Teatrul German să transpună romanul într-o piesă de teatru. Spectacolul A fost bun. Excelent chiar. A rămas fidel…

  • Alergat

    The Color Run 2026

    Se pare că dezvolt o obsesie dubioasă pentru medalii cu unicorni. Altfel nu îmi explic de ce din 2022 încoace The Color Run tot sfârșește prin a ateriza pe lista mea de evenimente. Episodul 2026 A fost complet neremarcabil. Kit-ul de concurs a rămas la fel (lăudabil, în condițiile în care restul evenimentelor taie unde pot), traseul același, haos-ul neschimbat, party-ul, mai mult de umplutură. Observ un trend care nu îmi place: de doi ani încoace, programul are mai mult caracter orentativ. În 2025 era să ratez cursa pentru că organizatorii au început mai devreme. Voluntarii și-au luat-o în freză, unor participanți le-a fost refuzat startul. S-a lăsat cu adulți…

  • Vag Cultural

    CONCERT LIVE. ZALEM.

    Începe sezonul concertelor în aer liber. Primul eveniment de acest tip din 2026 m-a adus într-o loc relativ familiar: Institutul Francez. Locul Într-un articol mai vechi, povesteam despre clădire. ZALEM a completat imaginea locului: am avut ocazia să explorez grădina institutului. Am dat de un spațiu mult mai mare decât am anticipat. Grădina institutului francez unește Bulevardul C.D. Loga cu Parcul Copiilor. Se întinde în spatele a două clădiri: Vila Kimmel și Vila Internațional. Ca o paranteză, Vila Internațional mă fascinează de mult. Concertul mi-a dat ocazia să observ clădirea dintr-un unghi complet nou: Întregul spațiu a fost transformat într-un mic colț de rai pentru copii. Leagăne, hamace, băncuțe împânzesc…

  • Teatru

    Lighting my city up la C4C Company

    Vă mai amintiți de “Can[not] say?” ? Un experiment reușit, care a adus C4C Company pe radarul meu. Mi-am dorit să revin. Ocazia s-a ivit în mai, la spectacolul Lighting my city up. Ups, gafă Prima dată când am explorat locația C4C, m-am simțit, preț de câteva minute, ca într-un film horror. Între timp zilele s-au lungit. La lumină, curte interioară pare mult mai puțin creepy. Am dat în schimb de un pechinez pus pe socializare. Se putea mai rău, bine că nu a fost un chihuahua. Ajung în fața sălii relaxată, îmi aprind țigara, moment obligatoriu de respirat și lăsat greutățile zilei în urmă. La 8 fix, suntem poftiți…

  • Operă și operetă

    La Bohème la ORT

    Trebuia să văd ”La Bohème” în iarnă. Planurile mi-au fost date peste cap și am ratat spectacolul. Apoi s-a anunțat ”Festivalului Internațional Timișoara Muzicală”. Am văzut în el o șansă să mai recuperez din ”restanțe”. Am ajuns, în sfârșit la Boema. Din rândul doi Recent, am decis că picioarele mele au o vârstă. Am dat upgrade. Nu oricum, ci de la galerie direct în rândul doi. Mutarea respectivă s-a dovedit a fi benefică pentru genunchi. În schimb, am ajuns să mă întreb dacă, în materie de operă, ”mai aproape” înseamnă în mod necesar și mai bine. Lumea cam urăște galeria. Este aproape unanim acceptat că de acolo se vede bine…