-
Unde se duce timpul nostru
De trei zile, telefonul meu petrece mult timp de calitate în dulap.
-
Minimalism și sustenabilitate – un an mai târziu
Cu un an în urmă, scriam acest articol. La vremea respectivă plănuiam să îmi ”urmăresc călătoria” pe blog. Am renunțat la idee mai mult din spirit de autoconservare; unele procese produc rezultate mai eficiente atunci când sunt internalizate. La un an distanță, revin cu cele mai importante rezultate: Downsizing Pe la începutul lui 2019 am donat pe puțin zece saci de haine și cam un sfert de bibliotecă. În mare parte am reușit să păstrez golurile intacte. M-a ajutat mult Bookster pe partea de cărți. La haine am mai călcat strâmb, dar au fost niște pași asumați, iar investițiile în garderobă au mers mult pe principiul ”purtabil și peste trei…
S-ar putea să îți placă și...
Leuștean și nostalgie
Crăciun in ianuarie
Voluntariat la Heritage of Timișoara
-
Self care
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine sărbătorile încep cu adevărat după doi ianuarie. Sărbători scrise după reguli proprii, fără alegătură și obligații. Planuri nu îmi mai fac de ceva timp, iar un ianuarie care începe cu dimineți leneșe, petrecute la căldură cu o carte mă energizează mai mult decât o listă întreagă de obiective și țeluri mărețe. Aleg în schimb un cuvânt care să dicteze tonul anului. Pentru 2020 am oscilat între două: zen și self-care. L-am ales pe ultimul, pentru că în percepția mea se distanțează puțin mai mult de pozele acelea pline cu saltele de yoga și cești de ”herbal tea”. Acum ceva timp, citeam o…
-
Viena cu trenul
Dacă tot am primit mai multe mesaje în privat despre cea mai recentă călătorie în Viena, las asta aici, poate vă vin idei de Glühwein prin Austria. Planificarea rutei Site-ul Deutsche Bahn. Momentan mi se pare cea mai bună resursă, atât pentru călătorii la nivel local, cât și internațional. Din păcate nu afișează prețul, deci tot la site-ul CFR am ajuns. Am optat pentru cea mai simplă rută, cu schimbare în Budapesta. 10 ore dus, 9 ore întors cu tot cu o mică pauză de cafea în Keleti. Achiziție și preț 312 lei toată povestea, bilet dus-întors cumpărat cu cinci zile înainte de plecare, cu rezervare opțională de locuri pe…
-
Maria, Regina României
Rar mi se întâmplă ca un trailer să îmi capteze interesul până în punctul în care dau refresh la site-ul Cinema City în așteptarea lui. Regina Maria a fost excepția. Eram în Oslo când filmul și-a făcut debutul pe marile ecrane. Câteva minute mai târziu aveam rezervarea făcută, iar la câteva ore de la aterizare așteptam frumos în sala de cinema. Ar fi trebuit să-mi iau o pernă… ”Maria, Regina României” ilustrează perfect expresia engleză ”A for effort”. M-am chinuit să îl plac. Am apreciat actorii și cadrele. Dar povestea a fost un mare flop, lucru cu atât mai dureros cu cât viața reginei chiar nu duce lipsă de episoade…
-
O mare de alb
Oslo – prima ninsoare din sezon. Trenul își croiește drum printre mări de alb. Pe alocuri mai răsare fugitiv impresia unei grădini sau a unei case. Dispar la fel de repede cum au apărut. Când zăpada decide să revină în Norvegia, o face foarte puțin subtil. Îneacă tot, reduce esența la o simplă nuanță. Întâi a fost urgia – o perdea groasă de fulgi ce te amețește și îți blochează instinctele. Nu îți mai dai seama unde e sus sau jos, stânga sau dreapta. Te lași purtat de ninsoare și îți numeri binecuvântările când ajungi în sfârșit la căldură. Atât că nu reziști mult acolo. Nu trece mult și albul…
-
Un an de salsa
În curând se face anul de când serile de luni și miercuri se încheie pe ritmuri de salsa. O tranziție puțin neașteptată, ținând cont că mi-am petrecut bună parte din viață detestând dansul cu sete. Cândva, de mult, mi-a intrat în cap că dansul și ”aspirațiile intelectuale” nu sunt compatibile. Ideea s-a cimentat, iar in timp i s-au adăugat alte stereotipuri care de care mai tembele. Așa am ajuns la 28 de ani, intelectuală, strâmbă și cu o postură vai de capul ei. Apoi a venit toamna lui 2018, apogeul ”furtunii” de care vorbeam într-o postare mai veche. În timp ce în jurul meu lucrurile abia incepeau să se așeze,…
S-ar putea să îți placă și...
Voluntariat la Heritage of Timișoara
Fulgi și ciocolată
Analia Selis – Volver
-
Nimic
Pijamale, cărți și nimic mai mult. Iar acest nimic a dobândit subit o imensă importanță. Nimic înseamnă o zi în care nu mă mai trezesc cu dureri, în care nu îmi pândesc minut după minut reacțiile corpului așteptând un semn că cedează. Nimic înseamnă că în sfârșit masa din bucătărie e revendicată de vaza de flori, nu de o mică farmacie. Nimic înseamnă o noapte dormită cap coadă, o zi în care mă pot aventura până la mall-ul de peste drum fără teama permanentă de a ceda fizic. Azi ”nimic” înseamnă ”normalitate”. Și mi-a fost dor de ea.
-
Ieftin și cu vedere la mare
Vara vine la pachet cu zeci de griji, unele mai subtil formulate ca altele: de la faptul că nu ne mai încape costumul de baie de sezonul trecut, la teama că ne vom arde stând prea mult la soare, sezonul estival aduce tot felul de provocări. Dar niciuna nu bate momentul ăla fatidic când o cunostință cu care m-am văzut ultima dată acum 5 ani la coadă în Carrefour lansează subit un ”Ceau, ce mai faci?”. E un ciclu ce se repetă anual, mai previzibil ca fazele lunii. Cunosc semnalele, miros ce urmează dar mereu ratez la mustață momentul propice pentru a-mi tăia cablul la net și a fugi în…
-
În casa altuia
Cei doi factori combinați au adus recent la apariția unei noi subspecii, pe care am s-o denumesc temporar ”cocalarul cu pașaport”.
S-ar putea să îți placă și...
Călătoriile – atunci și acum
Ieftin și cu vedere la mare
5 ani pe drumuri
