-
Farewell concert by Radu Popa
Ar fi fost păcat să treacă anul fără să mai dau o șansă Filarmonicii. După Candlelight Concert, spațiul mi-a rămas în minte ca un loc înghesuit și vag ostil. Dar omul sfințește locul. Așa că noiembrie m-a găsit din nou în sală. Iar de data aceasta, experiența a fost din cu totul alt registru. Un altfel de public Am ajuns la concert după o zi care m-a lăsat secată de energie. Într-atât încât nu îmi doream decât să mă las în scaun, să închid ochii și să nu gândesc preț de câteva ore. Urcând scările către Filarmonică, ideea unei ”confruntări” cu lumea mi se părea mai extenuantă ca de obicei.…
-
Să ciTimișoara
De ceva timp tot încerc să îmi scot nasul din “bula mea”. Să ies, să îmi extind cercul social. Dar în experimentul meu m-am lovit de un… paradox. Mi-a fost ușor să mă deschid și să merg la filme, meciuri, tururi ghidate, balet, operă. Zone noi, neexplorate suficient în trecut. În schimb la citit m-am blocat rău. Nu din lipsă de evenimente. Ci pentru că lectura, critica literară, scrisul sunt pasiuni vechi, cimentate. Să le scot la aer se simțea ca o… violare. Clubul de carte Ce m-a convins să ”o încerc și asta”? Obligația, dar nu în sensul rău. De câțiva ani sunt membru al unui club de carte…
-
Freidorf și Johnny
De câteva luni, mi-am făcut un obicei nou: particip la tururi ghidate. Cu fiecare asemenea inițiativă, Timișoara mi se deschide un pic mai mult. Și mă îndrăgostesc tot mai mult de ea. Turul cartierului Freidorf a fost cu adevărat special. În primul rând, datorită zonei. În plus, a coincis cu deschiderea oficială a “Cinema Johnny“, spațiu care ne-a și găzduit la finalul turului. Tururile Visit Timișoara Simt nevoia să pun această experiență puțin în context. Majoritatea tururilor din oraș la care am participat sunt organizate de Visit Timișoara. Sunt gratuite, calitatea informației este extraordinară, iar ghizii, impecabil pregătiți. Experiențele rămân constant bune. Într-atât, încât în momentul în care Visit Timișoara…
-
Fotbalul – eterna dilemă
Până în urmă cu aproxiv un an, eram complet indiferentă la fotbal. În perioada cât am locuit în Germania, mă uitam la meciuri din… peer preassure. Nu părea social acceptabil să ajungi în birou luni dimineața și să arunci priviri bovine când vreun coleg mai vorbăreț te întreba cum ți s-a părut jocul. Începutul Entuziasmul meu simulat față de fotbal a rămas în Germania. Eu am revenit în țară. Și aș fi putut trăi bine-mersi în bula mea nemicrobistă, dar am dat de prietenii potriviți. Și nu s-au lăsat, până când nu m-au spălat pe creier. A început inofensiv – cu un ”hai la o terasă să vedem meciul”. M-am…
-
Gruni for Fun – prima experiență
De câteva săptămâni, pe unul din grupurile mele de prieteni se vehicula ideea de a merge la un atelier la Gruni. Dorință a fost, locuri în schimb s-au găsit foarte greu. La Gruni for Fun, atelierele sunt sold out aproape imediat după publicare. În urma vizitei la ei, am înțeles de ce. Contextul Am mers la Gruni fără prea mari așteptări. Îmi doream să experimentez ceva nou alături de prieteni. Pretenții artistice zero. Până în ultima secundă nu știam exact ce vreau să fac. Apoi explicațiile au început să curgă și brusc m-a lovit inspirația. Cana-carte A pornit de la o schiță făcută în câteva secunde. Două lucruri pe care…
-
Aleargă România – 2025
2025 a fost un an dubios, din punct de vedere al alergării. Am redus distanța, participările și pretențiile. Alergatul a stat sub semnul lui ”minimul necesar”. Dar chiar și în acest context, trei evenimente merită notate: Aleargă România, Cursa Imposibilă și Timișoara Triathlon. Aleargă Romania A început ca un exercițiu de disciplină. M-am înscris la cea mai mică distanță, 300 km. Mi-am impus un target de 1km/zi. Și am terminat prompt în mai, cu 7 luni mai repede decât era în plan. De unde ”disconnectul”? Pasiunea mea pentru alergat se menține în limite semi-normale. În schimb, ador aerul rece, muzica bună și senzația aceea de deconectare față de lume. Așa…
-
Cravata galbenă – un film de neratat
Scriu acest articol pe grabă, cu creierul varză după seara de ieri. O să îmi ia câteva zile să îmi așez gândurile. ”Cravata galbenă” m-a atins în moduri pe care nu le credeam posibile. Așa că vă rog un singur lucru: luați-vă bilet și vedeți acest film! De ce ”Cravata galbenă” merită văzut Pentru că este un film care, cu riscul de a suna cheesy, te face mândru că ești român. ”Cravata galbenă” vine să reabiliteze cinematografia românească marcată primordial de răni comuniste. Ne aduce un alt fel de poveste – frumoasă, inspirațională, dureroasă pe alocuri. Ca privitor ajungi să te pierzi în destinul de pe ecran. Îndrăznești să speri,…
-
Hodi’s Pumpkin Fest
Câte dintre nostalgiile pe care le avem ne aparțin de fapt? Am crescut în anii ’90, într-un oraș aflat în cădere liberă. Am amintiri care ar face un om din altă țară să ridice din sprâncene. Imagini dure, care, cu trecerea anilor, s-au estompat ușor și s-au acoperit cu praf de melancolie. Îmi amintesc de leagănele de fier și toboganele care ne ardeau picioarele. De porcul tăiat în fața blocului de Crăciun. De mirosul radiatorului. Dar peste toate acestea, se suprapun un alt set de nostalgii – ale unei vieți pe care nu am trăit-o, dar de care mă simt, în mod paradoxal, aproape. Este un set bizar, compus din…
-
Candlelight Concert
Una scurtă, strict pentru că vreau să documentez experiența. ”Candlelight Concerts” sunt probabil deja cunoscute publicului larg. Își fac un marketing agresiv axat mult pe cadre Instagram friendly. Muzică instrumentală la lumina lumânărilor. Sună fain, nu? Da, odată în viață. Experiența mea Mi-am luat bilet la un concert tribut Queen. La aproximativ o lună distanță, primesc mail că s-a anulat concertul. Mi se oferă un voucher și posibilitatea de a cumpăra altă experiență. Pe site, același concert Queen, cu o modificare minoră (oră diferită, parcă) dar cu vreo 10 lei mai scump. Zâmbesc amar și îmi asum paguba. Concertul Mi-am dorit să îmi placă. Am mers la Filarmonică cu mintea…
-
Concert în Sinagogă
Tot din seria ”redescoperim orașul”, azi despre un fel de reîntâlnire cu Sinagoga din Cetate Sinagoga, atunci În urmă cu mulți ani, am asistat la un concert in Sinagoga din cetate. A fost o experiență… dubioasă. Un eveniment sponsorizat de un producător de bere, cu muzică tehno și un bas ce răsuna mult prea tare între zidurile vechi. Din experiența respectivă am rămas cu frânturi. Praful de pe bănci. Altarul și pereții, frumoși în ciuda decăderii evidente. Și momentul în care era să îmi rup gâtul urcând pe scările putrezite către etajul unu. Momentul respectiv a cimentat definitiv fascinația mea pentru sinagogi și o antipatie violentă față de muzica techno.…

























