-
O serată muzicală mediteraneeană la ORT
Miercuri, 10 iunie, Opera Națională din Timișoara ne-a invitat la o seară muzicală specială: muzică din Italia, Franța și Spania. În practică, am asistat la un ”best of”. Cei mai buni interpreți vocali ai Operei ne-au încântat cu solo-uri. Impresia mea Evenimentul mi s-a părut revigorant. În general, Opera cere atenție. În permanență ai ceva de observat: expresiile, costumele, subtitrările, jocul actoricesc. ”O serată muzicală mediteraneeană” a fost una din ocaziile rare când am putut să închid ochii și să zone out. Repertoriul a fost și el mult mai accesibil, un echilibru bun între melodii cunoscute și altele mai puțin faimoase, dar în egală măsură sensibile. A fost completat de…
-
Nunta lui Figaro la ORT
Îmi lipsește expunerea la Mozart. Învăț să îl apreciez, dar încă sunt departe de a-i înțelege cu adevărat geniul. Am văzut în ”Nunta lui Figaro” o șansă să mă educ. Nu am rămas dezamăgită. Percepția mea Mi-a luat câteva minute să ”lean into in”. Aparent ORT m-a educat în stil verdian. Mă aștept la dramă și emoții exacerbate, nu la relații sănătoase. ”Nunta lui Figaro” devine în mod bizar aspirațională: protagoniștii sunt egali, formează o relație echilibrată. Susanna și Figaro se respectă și se înțeleg reciproc. Manipulează cu succes pe toți cei din jur, dar în raport cu celălat sunt sinceri. Iubirea lor e un fapt de necontestat. Comicul o…
-
La Bohème la ORT
Trebuia să văd ”La Bohème” în iarnă. Planurile mi-au fost date peste cap și am ratat spectacolul. Apoi s-a anunțat ”Festivalului Internațional Timișoara Muzicală”. Am văzut în el o șansă să mai recuperez din ”restanțe”. Am ajuns, în sfârșit la Boema. Din rândul doi Recent, am decis că picioarele mele au o vârstă. Am dat upgrade. Nu oricum, ci de la galerie direct în rândul doi. Mutarea respectivă s-a dovedit a fi benefică pentru genunchi. În schimb, am ajuns să mă întreb dacă, în materie de operă, ”mai aproape” înseamnă în mod necesar și mai bine. Lumea cam urăște galeria. Este aproape unanim acceptat că de acolo se vede bine…
S-ar putea să îți placă și...
Bal la Savoy – operetă
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
-
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
În cadrul Festivalului Internațional Timișoara Muzicală, Opera Română din Timișoara și-a deschis, din nou, porțile pentru public. Timp de o zi, sute de oameni au avut ocazia să se plimbe prin clădire și să îi descopere istoria. O altă perspectivă Vă amintiți, poate, de acest articol. A fost prima dată când am reușit să arunc un ochi în spatele scenei. Chiar și așa, m-am înscris la ziua porților deschise. Parțial din curiozitate, parțial ca să servesc drept translator unei prietene. Bine am făcut. De data aceasta, ghid ne-a fost Florin Brînzei, referent relații publice la Operă. Am constatat că ”privirile în culise” nu au un script. Se suprapun undeva la…
S-ar putea să îți placă și...
O serată muzicală mediteraneeană la ORT
Bal la Savoy – operetă
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
-
Dancing Queen – povestea unei cariere
Dacă Opera Română din Timișoara ar fi o corporație, ”Dancing Queen” ar fi ”the diversity hire”. Cu aceste gânduri am plecat miercuri, după ce în sfârșit am reușit să ajung la spectacol. Impresiile mele Îmi era clar că o să asist la ”altceva”. Balet și Queen. Se preconiza a fi o combinație de succes. Gustavo Ferreira este un balerin excepțional și se pliază bine în rolul lui Freddie Mercury. Am mers ferm convinsă că o să îmi placă. Am ieșit cu sentimente amestecate. Ce mi-a plăcut Dansul, expresivitatea interpreților. Am apreciat complexitatea coregrafiei și interpretarea impecabilă a corpului de balet din Timișoara. Scenariul a fost o surpriză plăcută. În viziunea…
S-ar putea să îți placă și...
Romeo și Julieta. Rock Story
Costul dansului
LIBERTANGO la Cinema Timiș
-
”Aida” la ORT
Începând de dumincă, 26 aprilie, Timișoara este, mai mult decât de obicei, sub semnul muzicii clasice. A început a 50-a ediție a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală. Iar cu el, valul de evenimente. Abordarea mea Când s-a anunțat festivalul, m-am entuziasmat. M-am dezumflat nițel când am văzut prețul biletelor. Am sfârșit prin a cumpăra loc la ”Aida” și ”Dancing Queen”, reprezentațiile care mă atrăgeau cel mai mult. Maturitatea mea financiară m-a ținut până la prima pauză de la ”Aida”. În timp ce lumea savura un pahar cu vin între acte, eu cumpăram cu drag și spor bilete la următoarele spectacole. Da, voi avea și alte ocazii să le revăd. Dar Timișoara…
-
Cavalleria Rusticana la ORT
În prag de sărbători, ORT ne-a delectat cu operă scurtă, dar intensă. În fond, ce ar fi Paștele fără puțină gelozie și o crimă. 🙂 Esențele tari vin în doze mici Iar ”Cavalleria Rusticana” este dovada acestui lucru. Un singur act, toată forța operei comprimată în puțin peste o oră. Verism italian. Sau dovada că și oamenii simpli pot crea povești puternice. Premisa este simplă. Turiddu o iubea pe Lola. Lola stă prost cu răbdarea. Așa că atunci când Turiddu pleacă în armată, Lola își găsește consolarea în brațele lui Alfio, cu care se și mărită. Turiddu revine, zice ”fluff it” și dă iubirii o a doua șansă alături de…
S-ar putea să îți placă și...
Adriana Lecouvreur la ORT
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
-
80 de ani de ORT
În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara. Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță. Am mers la Tosca cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii. La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație…
S-ar putea să îți placă și...
Scripcarul de pe acoperiș
O serată muzicală mediteraneeană la ORT
Nunta lui Figaro la ORT
-
Otello la ORT
Am mers la Otello cu un refren sunându-mi în cap: Iza, nu îl mai subestima pe Verdi. Dacă citiți blogul, știți că sunt pățită. La Traviata am bocit penibil, la Il Trovatore era să pic pe scări de bulversată ce eram. Verdi este periculos. Dar la Otello credeam că sunt pregătită. Nu am fost Pregătirea mea psihologică a vizat finalul. Spui Verdi și știi că o să asiști la minim o moarte brutală. Știe să creeze tensiune și să acapareze audiența. La Otello m-am lovit de un scenariu diferit – moartea inevitabilă a personajelor a venit ca o ușurare. Dar până la scena finală, am trecut prin toate stările posibile.…
S-ar putea să îți placă și...
Porți deschise la Opera Română din Timișoara
”Aida” la ORT
Bal la Savoy – operetă
-
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
Când s-a anunțat ”Il Trovatore” în repertoriul ORT, biletele de la prima reprezentație s-au epuizat în câteva minute. Așa se face că am ajuns să văd reprezentația ”decalat” față de un prieten. Eu am mers duminica, el lunea. Așa ia naștere una din cele mai amuzante interacțiuni legate de ORT Intru la spectacol, îi promit să revin cu impresii. Ies, pe drept cuvânt, bulversată. în marea mea confuzie nu găsesc ceva mai bun să îi scriu decât ”wtf. asta a fost dark”. A doua zi se duce el. Revine cu impresii: ”Damn Iza, ai avut dreptate”. Povestea și interpretarea Poate că stereotipurile nu sunt ceva rău. Orice operă reușită are…
