Porți deschise la BNR

La Banca Națională a României îmi propun să ajung de aproape un deceniu. Am admirat clădirea de la distanță mult timp, m-am întrebat cum arată la interior.

Din păcate, ocaziile de a vizita clădirea nu sunt foarte frecvente. La BNR nu intrii pur și simplu 🙂 . Evenimentul ”porți deschise” este una din puținele oportunități pentru publicul larg să vadă una dintre cele mai bine păstrate clădiri istorice din oraș.

Anul acesta am reușit în sfârșit să ajung. Am sacrificat jumătate de zi de concediu, dar a meritat. Am participat la un tur ghidat joi, în jurul prânzului. Am mers strict din interes pentru clădire. Dar am sfârșit prin a primi mult mai mult.

Oamenii

Această postare trebuia să fie povestea unei clădiri. Dar la câteva zile distanță, cea mai pregnantă amintire se leagă de angajați.

Cred că majoritate sunteți familiari cu anxietatea aceea specifică unei treceri prin security check la aeroport. Chiar dacă te știi cu toate în regulă, chiar dacă ai verificat bagajul de zeci de ori, un drăcușor mic tot îți șoptește în ureche ”sigur nu s-a strecurat un explozibil în rucsac?”. Absurd, dar real. Când am intrat în BNR, m-a compleșit o stare familiară. Știam că nu fac nimic interzis, dar tot inventariam în gând conținutul poșetei.

Anxietatea mea a dispărut rapid. Încă de la intrare, am simțit un val de bunăvoință aproape tangibil. Toți angajații, de la paznici la oamenii care ne-au fost ghizi, ne-au tratat nu doar cu politețe, ci cu încântare. Am simțit bucuria lor, aprecierecierea pentru interesul nostru.

Una din cele mai inaccesibile instituții din România a devenit etalon pentru deschiderea față de public.

Întregul tur ghidat a purtat amprenta unui entuziasm mascat cu greu. Ni s-au oferit o mulțime de informații, ni s-au spus anecdote, am aflat frânturi de istorie mai puțin cunoscute. Am fost încurajați să punem întrebări, ni s-a permis să fotografiem și să admirăm exponatele în ritm propriu.

Expozițiile

Pentru evenimentul ”porți deschise”, o parte din bancă s-a transformat într-o mică expoziție. În prim plan a fost, bineînțeles, istoria clădirii. Dar ei i s-a adaugat o incursiune fascinantă în istoria leului în România.

Câteva informații care mi s-au părut interesante:

Leul

• între secolele XVII-XVIII, talerul-leu era cea mai frecvent întâlnită monedă în Peninsula Balcanică. Era din argint și avea un leu inscripționat pe el;
• când România a adoptat propria monedă, în 1867, aspectul s-a schimbat, dar numele de ”leu” a rămas;
• primii bani românești din hârtie au apărut în 1877 pentru acoperirea cheltuielilor generate de Războiul de Independență;
• în 1880 Banca Națională a României primea dreptul exclusiv de a emite bancnote de 20, 100 și 1000 de lei;
• anii de după Primul Război Mondial stau sub semnul unificării monetare. În 06 noiembrie 1919 se înființează sedii noi BNR în Brașov, Siviu, Cluj, Arad, Oradea și Timișoara. Principalul lor scop era preschimbarea în lei BNR a valutelor care circulau în provinciile integrate României;
• în 1947 se emite bancnota cu cea mai mare valoare nominală din istoria monedei naționale. Valora 5 000 000 lei;

• 1991 marchează prima emisiune de banconte din perioada post-comunistă;
• în 1999 apare prima bancnotă imprimată pe suport polimer – faimoasa bancnotă de 2000 de lei cu eclipsa;
• tehnologia respectivă se extinde: începând cu 2005, toate bancnotele românești sunt realizate pe suport polimer – o premieră europeană.

BNR

• istoria BNR este strâns legată de un om- Eugeniu Carada, considerat întemeietorul acestei instituții;
• deși profund implicat în funcționarea băncii, Carada a refuzat funcția de guvernator al Băncii Naționale. Se zvonește că la mijloc erau mici ”diferențe de opinie” cu conducerea de atunci a țării;
• clădirea care găzduiește sucursala BNR Timiș a fost construită între 1903-1904 după planurile lui Jozsef Hubert, unul din cei mai prolifici proiectanți de edificii bancare ale timpului;
• elementele decorative ale clădirii sunt în stil neobaroc;

• primul director BNR Timiș a fost Stamate Dobrovicescu. A îndeplinit această funcție de la înființarea băncii, în 1920, până în 1931;
• pe locul actualului sediu BNR se afla Banca Austro-Ungară. Clădirea a fost transferată BNR-ului abia în 1921. A fost achiziționată de statul român alături de alte 13 imobile. La vremea respectivă, sediul BNR Timișoara era evaluat la 255 556 lei;
• agenția BNR Timișoara a fost ridicată la rang de sucursală în 1927;
• după 1948, sediul din Timișoara a funcționat ca sucursală regională a Băncii Republicii Populare Române. Din 1968 devine sucursală județeană a Băncii Naționale a Republicii Socialiste România;
• din 2011, sediul BNR din Timișoara funcționează ca sucursală regională.

Poate cea mai interesantă parte a turului ghidat a fost o conversație foarte informală despre tezarul românesc. O rană veche, dar încă dureroasă: în timpul primului Război Mondial, România a trimis în Rusia țaristă bijuteriile Coroanei, alături de arhive și colecții de artă, cu scopul de a le proteja. Rușii le-au apărat atât de bine încât încă mai sunt acolo. Din întreg tezaurul românesc, doar Cloșca cu pui și încă câteva obiecte au fost recuperate. Dar eforturile în acest sens continuă.

Ei, și acum devine interesant. În al doilea Război Mondial, România s-a trezit într-o situație similară: pericol de invazie, necesitatea de a-și proteja valorile. Dar de data aceasta, s-a ales o abordare diferită: operațiunea secretă ”Neptun”. Tezaurul a fost ascuns în Peștera Tismana, în județul Gorj. Au fost îngropate atunci aproximativ 192 de tone de aur, precum și bijuteriile Reginei Maria. Pentru a masca locul, s-a simulat o alunecare de teren. Operațiunea a fost un succes, iar aurul a fost adus înapoi la București la începutul anului 1947, nu fără peripeții: în timpul transporului, 20 de casete cu aur au căzut în râul Bistrița. Au fost recuperate integral.

Clădirea

La peste un secol distanță de la construcție, sediul actual al BNR încă strălucește. Este, din punctul meu de vedere, una din cele mai bine conservate clădiri din proximitatea centrului și unul din puținele locuri care au reușit să își păstreze constant frumusețea.

Mult înainte ca valul de renovări atât de necesar să aibă loc în Timișoara, BNR ne oferea un etalon: așa ar putea fi.

Interiorul se ridică la înălțimea fațadei: renovări cu bun-gust, care pun clădirea în valoare, mobilă veche, atent aleasă. Balustrada din interior este făcută din același grilaj ca și gardul din exterior. Este un loc ce onorează vechiul, fără a fi învechit.

Pentru curioși, evenimentul ”porți deschise” are loc, în general, în luna aprilie a fiecărui an. Accesul este gratuit, fără programare prealabilă, iar tururile ghidate au loc din jumătate în jumătate de oră. Dacă sunteți în Timișoara, vă recomand să vă faceți timp să veniți. Merită!