-
Atelier de broderie by INSPIRO Club
După pictat și aranjamente florale, broderia era următoarea pe lista de ”chestii de testat”. M-am înscris la un atelier la Pergament. Moment în care algoritmul Facebook a decis să își bată joc de mine și mi-a strecurat sub nas evenimentele INSPIRO Club. Era să nu mai merg Dau să mă înscriu, dar într-un moment de mare înțelepciune citesc fine print-ul. Nu mai găsesc exprimarea exactă, dar era ceva de genul ”lăsăm telefoanele la ușă”. Ei, partea asta mi-a dat cu virgulă. Sunt pro deconectare, de fel nu stau cu nasul în telefon la evenimente, dar refuz să mi-l las nesupraveghat. Turn off instantaneu. Am scris organizatorilor. Mi s-a confirmat că…
-
„Cantata cafelei” la Ion Vidu
Știți ce au în comun (aproape) toți artiștii din Timișoara? Sunt absolvenți de Ion Vidu. Inevitabil, de fiecare dată când un interpret local îmi atrage atenția și îi citesc biografia, numele liceului apare acolo. ”Ion Vidu” este locul acela din umbră – deseori ignorat, dar indispensabil în scena culturală a orașului. Am avut ocazia rară de a-i trece pragul în ”Săptămâna Verde”. Liceul Eu sunt absolventă de real. Anii mei de liceu au însemnat mate la greu și ore de căutat erori în Turbo Pascal. Muzica și desenul erau considerate ”materii de crescut media”. ”Ion Vidu” mi-a arătat o altă perspectivă – un loc unde arta este în prim-plan: pianul…
-
80 de ani de ORT
În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara. Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță. Am mers la Tosca cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii. La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație…
-
Wine & Art cu Maria Popian
De ceva timp, simt tot mai acut nevoia de a crea. Copilul acela, uitat undeva într-o sală de clasă de clasă, se trezește. La maturitate, învăț din nou să mă bucur de activități banale: desenat, cusut. La serile organizate de Maria Popian îmi doream să ajung de anul trecut, atrasă de postările ei de pe Instagram. În martie am reușit, în sfârșit, să particip. Înapoi la lucruri mai simple Până prin liceu pictam săptămânal, sub ochii critici ai unei profesoare de desen care îmi șoptea mult prea des ”mai multe umbre, Izabela”. Nu mai știu când am pictat ultima dată. M-am pomenit brusc, la decenii distanță, că anii mei de…
-
Giselle la ORT
Iubire, răzbunare, decepție, critică socială. Sunt teme recurente la Operă. În opoziție, ”iertarea” este slab reprezentată, în general în conjuncție cu alte emoții: eroina pe patul de moarte își iartă iubitul, devenind, prin asta, mai eroică. Iar apoi avem ”Giselle” – unde, în sfârșit, iertarea vine în prim-plan și acaparează totul. Emoțiile în balet Opera și baletul se echilibrează. Prima e zgomotoasă. Nu doar prin muzică dar și prin expresii, costume și emoții. Orice simțire dobândește proporții covârșitoare. Baletul este mult mai subtil. Nu te îndoiești de puterea sentimentelor. Dar în timp ce o soprană își declară iubirea cu tânguieli tot mai puternice, o balerină transmite același lucru cu o…
-
Bolnavii – premieră la TNTM
Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent. Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez. Subiectul Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o…
-
Turneul Madrigal – Săptămâna Patimilor
În urmă cu câteva luni, circula în online-ul românesc o postare despre Corul Madrigal. Autorul deplângea calitatea tot mai slabă a reprezentațiilor și decăderea Madrigalului. A fost convingător. Așa că atunci când Madrigal și-a anunțat evenimentul din Timișoara, l-am trecut pe lista de ”nu”. Cum am ajuns totuși la concert Îndoielile au apărut ulterior. Știam că reprezentația mă va dezamăgi, dar tot mă chinuia un FOMO. M-am înscris ca și voluntar. Organizatorul a dat-o în bară și am fost incluși în grupul de voluntari cu două zile înaintea evenimentului. Am zis pas. Și am sfârșit prin a-mi lua cel mai ieftin bilet, mai mult de nervi. Odată în viață. Instinctul…
-
Dialogues with destiny la Filarmonică
”Dialogues with destiny” aproape că ar fi fost uitat în valul de evenimente din luna martie. Uneori, viața te lovește cu atâta intensitate încât cele mai frumoase momente trec aproape neremarcate. Sigura reprezentație de la Filarmonică din luna martie la care am fost prezentă a fost și una dintre cele mai frumoase. Cornul Povesteam despre obiceiul filarmonicii de a aduce în atenția publicului câte un instrument și un solist. ”Dialogues with destiny” a stat sub semnul cornului și a lui Ionuț Podgoreanu. Am aflat, citind ulterior, că Ionuț Podgoreanu este și profesor. S-a simțit și în reprezentație. În ciuda aspectului sever, Podgoreanu tratează publicul cu blândețea unui pedagog. Apare pe…
-
Otello la ORT
Am mers la Otello cu un refren sunându-mi în cap: Iza, nu îl mai subestima pe Verdi. Dacă citiți blogul, știți că sunt pățită. La Traviata am bocit penibil, la Il Trovatore era să pic pe scări de bulversată ce eram. Verdi este periculos. Dar la Otello credeam că sunt pregătită. Nu am fost Pregătirea mea psihologică a vizat finalul. Spui Verdi și știi că o să asiști la minim o moarte brutală. Știe să creeze tensiune și să acapareze audiența. La Otello m-am lovit de un scenariu diferit – moartea inevitabilă a personajelor a venit ca o ușurare. Dar până la scena finală, am trecut prin toate stările posibile.…
-
Voluntariat la Heritage of Timișoara
Anul 2025 a marcat începutul activității mele de voluntariat la Heritage of Timișoara. A fost una din cele mai frumoase experiențe ale anului trecut și o confirmare a faptului că, într-un mediu bine-organizat, voluntariatul ajută toate părțile implicate. În urmă cu câteva zile, s-a deschis oficial înscrierile pentru ediția din 2026. Un moment bun să privesc înapoi la toată experiența și să vă recomand să vă înscrieți 🙂 . De ce m-am înscris Pentru că iubesc Timișoara. Locuiesc aici de 18 ani. În acest timp, orașul mi-a oferit constant oportunități – de la educație la oportunități profesionale, sute de evenimente culturale și șansa de a întâlni oameni interesanți. Când pot,…




















