-
D.A.N.C.E™ | Moonlight
Dar dacă tot faci conferință de dans în Timișoara, de ce ai lăsa la o parte fix ceea ce se dansează în Timișoara?
-
#magic
Da, ringul de dans și-a reafirmat magia. Au fost luminile și muzica și nopțile albe și zeci de dansuri perfecte. Dar MSSF s-a diferențiat prin sentimentul de conectare.
-
4 ani de salsa
Cândva, credeam că dansul va fi o poveste, din multe. Acum știu că dansul e povestea. Cea care contează, cea care va rezista în timp. Cea care mi-a împărțit viața în două. ”Înainte de dans” și ”toți anii care au urmat după”. Cea mai frumoasă poveste din lume.
-
Costul dansului
Etichetele persistă pentru că sunt comode. Oferă un pretext, un sentiment de superioritate. Iar ca dansatori, ajungem, mai devreme sau mai târziu, în punctul în care ne săturăm să ne justificăm.
-
Ultima lecție din dans
este că odată deveniți dansatori, rămânem dansatori. Iar dacă pasiunea își trăiește apogeul și se stinge, rămân totuși mici fărâme atât de adânc înfipte în noi, încât nu putem să renunțăm la ele. Ringul de dans, cursurile de dans, oamenii cu care am interacționat, toate pot fi o fază. Dar ceea ce dansul a scos din noi, ceea ce a șelfuit de-a lungul timpului, rămâne acolo. În fiecare pas pe care îl facem, ne purtăm povestea de dansatori. Iar cu…
-
Cea mai importantă lecție din dans
a fost, în esență, o reconfirmare: că munca bate talentul. Despre începuturile mele în dans vă povesteam mai demult aici. Multe din cele scrise acolo au rămas de actualitate: încă mai iubesc dansul cu o ardoare de care nu mă credeam capabilă. Încă mai apelez la el de fiecare dată când ajung periculos de aproape de a da în cap cuiva. Și încă mă mai regăsesc în școala de dans pe care am ales-o atunci la întâmplare. Dar un lucru…
-
Connect
În urmă cu un an, la SAF, Kat spunea ceva ce avea să-mi rămână întipărit în minte: always dance like it's your last dance, you never know what will happen.
-
Un an de salsa
În curând se face anul de când serile de luni și miercuri se încheie pe ritmuri de salsa. O tranziție puțin neașteptată, ținând cont că mi-am petrecut bună parte din viață detestând dansul cu sete. Cândva, de mult, mi-a intrat în cap că dansul și ”aspirațiile intelectuale” nu sunt compatibile. Ideea s-a cimentat, iar in timp i s-au adăugat alte stereotipuri care de care mai tembele. Așa am ajuns la 28 de ani, intelectuală, strâmbă și cu o postură vai…