-
Turul Operei
La începutul lunii ianuarie, îmi făceam un wishlist cultural pentru 2026. Cap de listă: turul Operei. Ei, și aici se impune puțin context. Încerc să vizitez Opera în cadrul unui tur ghidat de pe la mijlocul lui 2025. De fiecare dată, evenimentele cu pricina au fost sold-out în 5 minute, iar eu am rămas cu buza umflată. Frustrant. În 2026, mi s-a schimbat norocul. Am reușit să prind bilet la primul tur ghidat al anului. Vineri, 16.01, de la ora 15.00. Aia e, ne luăm concediu :). A meritat! Liniștea Până recent, Opera era pentru mine un spațiu de tranziție. Înlocuiam forfota incoerentă de ”afară” cu forfota plină de sens…
-
Voievodul țiganilor la ORT
Doar inconsistența e cu adevărat consistentă. Iar opera și opereta nu fac excepție. Până acum, am apreciat toate producțiile ORT. Nu toate au fost pe gustul meu, dar întotdeauna le-am găsit calități. ”Voievodul țiganilor” ar fi scăpat la mustață. Cu adevărat K.O. i-au dat … spectatorii. Publicul, bată-l vina Încep cu cea mai frustrantă parte. Oamenii, coada lor. Eu știu că individualismul e în floare. Dar chiar nu avem o limită?! Duminică seara, toți răciții și-au dat întâlnire la Operă. Și au rivalizat cu succes cu orchestra. Avem așa: tuse convulsivă ca intro, un solo de nas congestionat, un cor de tuse (ăla a fost bisat de vreo trei ori),…
-
Can[not] say?
Din când în când îmi place să mă provoc. Să mă iau singură la mișto. ”Can[not] say?” a fost o încercare eșuată de a mă trolla singură. Am vrut să văd cum stau cu răbdarea. Am primit în schimb cel mai mișto eveniment al lunii ianuarie. Context Am o relație complicată cu noul. La nivel teoretic, îl salut. La nivel practic, mi s-a dovedit în repetate rânduri că ”reinterpretat”, ”imersiv”, ”abstract” sunt sinonime pentru lipsa de efort. Iar în mintea mea, efortul este crucial în ceea ce numim, la nivel mai larg, cultură sau artă. Bun, rant over. Evenimentul avea următoarea descriere: Spectacol de teatru fizicalizat- producție C4Company Vă rugam…
-
Noaptea lecturii franco-germane
În 22 ianuarie, Institutul Cultural Francez și Centrul Cultural German au sărbătorit împreună ”Noaptea lecturii franco-germane”. Eu m-am folosit de eveniment ca să îmi dau întâlnire … cu o clădire. Clădirea Institului Francez Unele spații atrag. Când locurile respective mai beneficiază și de o renovare fidelă spiritului clădirii, ies experiențe poetice. Ochisem locația actuală a Institului Francez de ceva timp. Dar îmi lipsește tupeul să merg pur și simplu într-un loc neinvitată. Am sfârșit prin a fi recunoscătoare pentru asta. Momentul potrivit te găsește. Prima mea ”întâlnire” cu Institutul Francez a avut loc pe frig și întuneric. Zăpada încă era pe trotuoare; în jurul meu beznă și o liniște de…
-
Gianni Schicchi / Scheherazade la ORT
Știți ce e cu adevărat fain la Timișoara? Că oricât de mizerabilă ți-a fi ziua, găsești ceva să te scoată din starea respectivă. Mereu se găsește un pretext să îți pui tocuri și ruj roșu și să fugi de probleme. Mereu se găsește ceva, în oraș, să le panseze. La Gianni Schicchi am ajuns la finalul unei zile obositoare. Știam demult că va fi așa, prin urmare nu îmi făcusem planuri pe seara respectivă. Și am sfârșit șocându-mă pe mine când, în loc să aterizez dramatic pe canapea, am ales să merg la Operă. S-a dovedit a fi reset-ul de care aveam nevoie. Gianni Schicchi În urmă cu mulți ani,…
-
Legenda dragostei – spectacol de balet
Scurt, mai mult ca să notez momentul, despre baletul ”Legenda dragostei”. Va rămâne în memoria mea drept seara în care era să adorm în scaun la Operă. Asta deși în general gust spectacolele pentru copii. Am fost la Frozen, ffs. Dar ”Legenda dragostei” a reușit o performanță dubioasă. Să plictisească adulții și copiii în egală măsură. Ce a scarțâit Încep cu cea mai enervantă parte – narațiunea. Inițial am salutat ideea – yay, cineva explică, înțeleg și copiii. Mi-a trecut repede. Eu știu că spectacolul a fost lung. Știu că a fost mult de citit. Bănuiesc că doamna povestitoare nu era la prima lectură și i se cam acrise. Rezultatul…
-
Concert de anul nou la Operă
După concertul de Anul Nou de la Filarmonică, mi-am dorit să îl văd și pe cel de la Operă. Dar a intervenit o … complicație bugetară. În ultima lună, mi-am cumpărat undeva la zece bilete la diverse evenimente. Iar cândva, contul meu bancar s-a uitat urât la mine și mi-a transmis, printre rânduri de Excel, că ar fi timpul să mă calmez. Am renunțat la idee? Nope. Dar mi-am luat bilet la galerie. Și am sfârșit prin a-mi oferi una din cele mai frumoase experiențe de până acum. Timișoara, mica Vienă. În ziua concertului a nins. Iar drumul spre Operă mi-a dărut stop-cadre din altă lume. Pe fundalul ultimelor frânturi…
-
Fragilitatea Eternului
Mi-am dorit de ceva timp să revin la Muzeul Național de Artă Timișoara. Nu era chiar ”cap de listă”, dar când șansa apare, zici ”mulțumesc”, nu vii cu pretenții. Șansa în cauză s-a numit ”prima miercuri din lună”. Atunci, Muzeul Național de Artă Timișoara are intrarea gratuită pentru primii 1000 de vizitatori. Organizarea Știam deja că în Timișoara se stă la coadă la cultură. Chiar și când orașul se confruntă cu cea mai puternică ninsoare din ultimul deceniu. Când s-a deschis muzeul, așteptau deja în jur de 50 de oameni. Până să îmi vină rândul, coada șerpuia deja elegant prin Unirii. Surprinzător, am reușit să intru destul de repede. Angajații…
-
Liliacul
Prima operetă despre care am auzit a fost ”Liliacul”, acuîn urmă cu vreo 20 de ani. O ”mare doamnă” din Hunedoara natală se fălea că a mers în Timișoara la aceast spectacol. Feed-back-ul prietenilor a lăsat de dorit. Înclinațiile artistice din zonă tind mai mult spre folcor și manele. Așa că ”mare doamnă” a ieșit din conversație cu ego-ul puțin zgâriat. ”Atâta drum pentru nimic…”. Când, două decenii mai târziu, am ajuns și eu în sfârșit la spectacol, m-am gândit la ea. Și m-am amuzat imaginându-mi o posibilă interacțiune. Probabil și-ar fi prins dramatic perlele. ”Poftim arătare. La operă nu se merge în blugi”. Opereta Welp, am mers în blugi…
-
New beginnings – concert de Anul Nou
Am vrut să sărbătoresc cumva trecerea dintre ani. Asta deși în general nu sunt fan petreceri de Anul Nou. Chiar și înainte de Linda, mi se păreau … forțate. Odată cu venirea divei, miezul nopții a început să însemne panici și “complimente” la adresa petardelor. Tranziția 2025/2026 a venit cu câteva schimbări. Prima, și cea mai importantă a fost că s-au interzis petardele. Iar cu asta ne-am relaxat și eu și câinele. Pe lângă asta, simțeam nevoia să mulțumesc lui 2025. A fost un an bun, poate cel mai bun de până acum. Concertul de Anul Nou părea un final frumos pentru un an care a stat sub semnul descoperirii…






















