-
Concert de anul nou la Operă
După concertul de Anul Nou de la Filarmonică, mi-am dorit să îl văd și pe cel de la Operă. Dar a intervenit o … complicație bugetară. În ultima lună, mi-am cumpărat undeva la zece bilete la diverse evenimente. Iar cândva, contul meu bancar s-a uitat urât la mine și mi-a transmis, printre rânduri de Excel, că ar fi timpul să mă calmez. Am renunțat la idee? Nope. Dar mi-am luat bilet la galerie. Și am sfârșit prin a-mi oferi una din cele mai frumoase experiențe de până acum. Timișoara, mica Vienă. În ziua concertului a nins. Iar drumul spre Operă mi-a dărut stop-cadre din altă lume. Pe fundalul ultimelor frânturi…
-
Fragilitatea Eternului
Mi-am dorit de ceva timp să revin la Muzeul Național de Artă Timișoara. Nu era chiar ”cap de listă”, dar când șansa apare, zici ”mulțumesc”, nu vii cu pretenții. Șansa în cauză s-a numit ”prima miercuri din lună”. Atunci, Muzeul Național de Artă Timișoara are intrarea gratuită pentru primii 1000 de vizitatori. Organizarea Știam deja că în Timișoara se stă la coadă la cultură. Chiar și când orașul se confruntă cu cea mai puternică ninsoare din ultimul deceniu. Când s-a deschis muzeul, așteptau deja în jur de 50 de oameni. Până să îmi vină rândul, coada șerpuia deja elegant prin Unirii. Surprinzător, am reușit să intru destul de repede. Angajații…
S-ar putea să îți placă și...
Gruni for Fun – prima experiență
Și totuși, SAF-ul…
Hodi’s Pumpkin Fest
-
Liliacul
Prima operetă despre care am auzit a fost ”Liliacul”, acuîn urmă cu vreo 20 de ani. O ”mare doamnă” din Hunedoara natală se fălea că a mers în Timișoara la aceast spectacol. Feed-back-ul prietenilor a lăsat de dorit. Înclinațiile artistice din zonă tind mai mult spre folcor și manele. Așa că ”mare doamnă” a ieșit din conversație cu ego-ul puțin zgâriat. ”Atâta drum pentru nimic…”. Când, două decenii mai târziu, am ajuns și eu în sfârșit la spectacol, m-am gândit la ea. Și m-am amuzat imaginându-mi o posibilă interacțiune. Probabil și-ar fi prins dramatic perlele. ”Poftim arătare. La operă nu se merge în blugi”. Opereta Welp, am mers în blugi…
S-ar putea să îți placă și...
Fetița cu chibrituri – dans contemporan
2025 – spectacole de balet
Să ciTimișoara
-
New beginnings – concert de Anul Nou
Am vrut să sărbătoresc cumva trecerea dintre ani. Asta deși în general nu sunt fan petreceri de Anul Nou. Chiar și înainte de Linda, mi se păreau … forțate. Odată cu venirea divei, miezul nopții a început să însemne panici și “complimente” la adresa petardelor. Tranziția 2025/2026 a venit cu câteva schimbări. Prima, și cea mai importantă a fost că s-au interzis petardele. Iar cu asta ne-am relaxat și eu și câinele. Pe lângă asta, simțeam nevoia să mulțumesc lui 2025. A fost un an bun, poate cel mai bun de până acum. Concertul de Anul Nou părea un final frumos pentru un an care a stat sub semnul descoperirii…
-
Fetița cu chibrituri – dans contemporan
La final de an, m-am reîmprietenit cu dansul contemporan… Asta în ciuda unor personale experiențe cel puțin dubioase. La singura oră de dans contemporan la care am participat, instructoarea a venit mahmură. Mi-am pierdut o oră din viață întrebându-mă când o să i se facă rău. Când am ieșit din studio, am închis ușa în nas acestui stil de dans. Fetița cu chibrituri Mi-am luat bilet la spectacol din nostalgie. Și pentru că nimic nu spune “Crăciun” mai frumos decât o plimbare prin poveștile care ne-au făcut să plângem când eram mici. Ajung la Casa Tineretului și mă trezesc în mijlocul a vreo 40 de copii alături de părinții din…
-
2025 – spectacole de balet
Confesiune: primul spectacol susținut la operă la care am participat a fost ”Frozen”. Da, varianta pentru copii, cu Olaf și restul. Pentru că ”Let it go, let it go” nu m-a terorizat destul… Seara aceea de martie a fost emblematică. Nu doar pentru că am sfârșit fredonând cot la cot cu echivalentul a trei grădinițe îmbrăcate în Elsa. Ci și pentru că mi-a vindecat frica de operă. La Bayadère Așa că am trecut la chestii serioase. La Bayadère. Superb spectacol, o interpretare minunată. După primul act eram în egală măsură impresionată și confuză. Ok, mai mult confuză. Așa că am făcut ce face orice intelectual cu pretenții și, între două…
S-ar putea să îți placă și...
Cravata galbenă – un film de neratat
Concert în Sinagogă
Fetița cu chibrituri – dans contemporan
-
Recviem ”In Memoriam”
dedicat victimelor comunismului Ieri, Timișoara a comemorat. Lumânări pe treptele Catedralei, demonstrații prin centrul orașului. În Filarmonică, la câțiva pași de scările unde au murit în decembrie 1989 atâția oameni, a avut loc un concert vocal în amintirea victimelor. Nu voi comenta evenimentul. Anumite zone refuz să le ating. Sunt onorată că am putut participa. Dar aș vrea să analizez puțin titlul. Victimele comunismului Nu ale revoluției. Avem cifre despre oamenii care și-au dat viața între 16 și 25 decembrie 1989. Inexacte, dar există. Timișoara abundă de plăci comemorative. La 36 de ani distanță, revoluția este un subiect scris cu sânge în memoria colectivă. Dar victime ale comunismului nu au…
S-ar putea să îți placă și...
De-ale shoppingului
Carantina – între două extreme
“Cândva, când o să am timp” e acum
-
Concert de Crăciun
An de an, în fiecare decembrie îmi propun să ascult măcar un concert de Crăciun live. Am reușit în 2018. După… am rămas cu planurile. ”La anul, sigur”. 2025 a fost momentul în care am decis să preiau controlul. Și să nu mai îmi tratez micile dorințe și mofturi ca ceva neglijabil. În fond, fix momentele acestea mici, capriciile, dacă vreți, dau culoare existenței. Așa că recent am ajuns să le acord prioritatea rezervată unor nevoi de bază. Așa se face că seara lui 13.12 m-a găsit într-un loc cu totul special: Biserica Millennium, la concerntul de Crăciun al comunității italiene. Locul Pro tip: în Timișoara, dacă se anunță un…
-
Farewell concert by Radu Popa
Ar fi fost păcat să treacă anul fără să mai dau o șansă Filarmonicii. După Candlelight Concert, spațiul mi-a rămas în minte ca un loc înghesuit și vag ostil. Dar omul sfințește locul. Așa că noiembrie m-a găsit din nou în sală. Iar de data aceasta, experiența a fost din cu totul alt registru. Un altfel de public Am ajuns la concert după o zi care m-a lăsat secată de energie. Într-atât încât nu îmi doream decât să mă las în scaun, să închid ochii și să nu gândesc preț de câteva ore. Urcând scările către Filarmonică, ideea unei ”confruntări” cu lumea mi se părea mai extenuantă ca de obicei.…
S-ar putea să îți placă și...
Timișoara Triathlon – din culise
The Last Showgirl
D.A.N.C.E™ | Moonlight
-
Să ciTimișoara
De ceva timp tot încerc să îmi scot nasul din “bula mea”. Să ies, să îmi extind cercul social. Dar în experimentul meu m-am lovit de un… paradox. Mi-a fost ușor să mă deschid și să merg la filme, meciuri, tururi ghidate, balet, operă. Zone noi, neexplorate suficient în trecut. În schimb la citit m-am blocat rău. Nu din lipsă de evenimente. Ci pentru că lectura, critica literară, scrisul sunt pasiuni vechi, cimentate. Să le scot la aer se simțea ca o… violare. Clubul de carte Ce m-a convins să ”o încerc și asta”? Obligația, dar nu în sensul rău. De câțiva ani sunt membru al unui club de carte…
