-
Fetița cu chibrituri – dans contemporan
La final de an, m-am reîmprietenit cu dansul contemporan… Asta în ciuda unor personale experiențe cel puțin dubioase. La singura oră de dans contemporan la care am participat, instructoarea a venit mahmură. Mi-am pierdut o oră din viață întrebându-mă când o să i se facă rău. Când am ieșit din studio, am închis ușa în nas acestui stil de dans. Fetița cu chibrituri Mi-am luat bilet la spectacol din nostalgie. Și pentru că nimic nu spune “Crăciun” mai frumos decât o plimbare prin poveștile care ne-au făcut să plângem când eram mici. Ajung la Casa Tineretului și mă trezesc în mijlocul a vreo 40 de copii alături de părinții din…
-
2025 – spectacole de balet
Confesiune: primul spectacol susținut la operă la care am participat a fost ”Frozen”. Da, varianta pentru copii, cu Olaf și restul. Pentru că ”Let it go, let it go” nu m-a terorizat destul… Seara aceea de martie a fost emblematică. Nu doar pentru că am sfârșit fredonând cot la cot cu echivalentul a trei grădinițe îmbrăcate în Elsa. Ci și pentru că mi-a vindecat frica de operă. La Bayadère Așa că am trecut la chestii serioase. La Bayadère. Superb spectacol, o interpretare minunată. După primul act eram în egală măsură impresionată și confuză. Ok, mai mult confuză. Așa că am făcut ce face orice intelectual cu pretenții și, între două…
-
Recviem ”In Memoriam”
dedicat victimelor comunismului Ieri, Timișoara a comemorat. Lumânări pe treptele Catedralei, demonstrații prin centrul orașului. În Filarmonică, la câțiva pași de scările unde au murit în decembrie 1989 atâția oameni, a avut loc un concert vocal în amintirea victimelor. Nu voi comenta evenimentul. Anumite zone refuz să le ating. Sunt onorată că am putut participa. Dar aș vrea să analizez puțin titlul. Victimele comunismului Nu ale revoluției. Avem cifre despre oamenii care și-au dat viața între 16 și 25 decembrie 1989. Inexacte, dar există. Timișoara abundă de plăci comemorative. La 36 de ani distanță, revoluția este un subiect scris cu sânge în memoria colectivă. Dar victime ale comunismului nu au…
-
Concert de Crăciun
An de an, în fiecare decembrie îmi propun să ascult măcar un concert de Crăciun live. Am reușit în 2018. După… am rămas cu planurile. ”La anul, sigur”. 2025 a fost momentul în care am decis să preiau controlul. Și să nu mai îmi tratez micile dorințe și mofturi ca ceva neglijabil. În fond, fix momentele acestea mici, capriciile, dacă vreți, dau culoare existenței. Așa că recent am ajuns să le acord prioritatea rezervată unor nevoi de bază. Așa se face că seara lui 13.12 m-a găsit într-un loc cu totul special: Biserica Millennium, la concerntul de Crăciun al comunității italiene. Locul Pro tip: în Timișoara, dacă se anunță un…
-
Farewell concert by Radu Popa
Ar fi fost păcat să treacă anul fără să mai dau o șansă Filarmonicii. După Candlelight Concert, spațiul mi-a rămas în minte ca un loc înghesuit și vag ostil. Dar omul sfințește locul. Așa că noiembrie m-a găsit din nou în sală. Iar de data aceasta, experiența a fost din cu totul alt registru. Un altfel de public Am ajuns la concert după o zi care m-a lăsat secată de energie. Într-atât încât nu îmi doream decât să mă las în scaun, să închid ochii și să nu gândesc preț de câteva ore. Urcând scările către Filarmonică, ideea unei ”confruntări” cu lumea mi se părea mai extenuantă ca de obicei.…
-
Să ciTimișoara
De ceva timp tot încerc să îmi scot nasul din “bula mea”. Să ies, să îmi extind cercul social. Dar în experimentul meu m-am lovit de un… paradox. Mi-a fost ușor să mă deschid și să merg la filme, meciuri, tururi ghidate, balet, operă. Zone noi, neexplorate suficient în trecut. În schimb la citit m-am blocat rău. Nu din lipsă de evenimente. Ci pentru că lectura, critica literară, scrisul sunt pasiuni vechi, cimentate. Să le scot la aer se simțea ca o… violare. Clubul de carte Ce m-a convins să ”o încerc și asta”? Obligația, dar nu în sensul rău. De câțiva ani sunt membru al unui club de carte…
-
Freidorf și Johnny
De câteva luni, mi-am făcut un obicei nou: particip la tururi ghidate. Cu fiecare asemenea inițiativă, Timișoara mi se deschide un pic mai mult. Și mă îndrăgostesc tot mai mult de ea. Turul cartierului Freidorf a fost cu adevărat special. În primul rând, datorită zonei. În plus, a coincis cu deschiderea oficială a “Cinema Johnny“, spațiu care ne-a și găzduit la finalul turului. Tururile Visit Timișoara Simt nevoia să pun această experiență puțin în context. Majoritatea tururilor din oraș la care am participat sunt organizate de Visit Timișoara. Sunt gratuite, calitatea informației este extraordinară, iar ghizii, impecabil pregătiți. Experiențele rămân constant bune. Într-atât, încât în momentul în care Visit Timișoara…
-
Cravata galbenă – un film de neratat
Scriu acest articol pe grabă, cu creierul varză după seara de ieri. O să îmi ia câteva zile să îmi așez gândurile. ”Cravata galbenă” m-a atins în moduri pe care nu le credeam posibile. Așa că vă rog un singur lucru: luați-vă bilet și vedeți acest film! De ce ”Cravata galbenă” merită văzut Pentru că este un film care, cu riscul de a suna cheesy, te face mândru că ești român. ”Cravata galbenă” vine să reabiliteze cinematografia românească marcată primordial de răni comuniste. Ne aduce un alt fel de poveste – frumoasă, inspirațională, dureroasă pe alocuri. Ca privitor ajungi să te pierzi în destinul de pe ecran. Îndrăznești să speri,…
-
Candlelight Concert
Una scurtă, strict pentru că vreau să documentez experiența. ”Candlelight Concerts” sunt probabil deja cunoscute publicului larg. Își fac un marketing agresiv axat mult pe cadre Instagram friendly. Muzică instrumentală la lumina lumânărilor. Sună fain, nu? Da, odată în viață. Experiența mea Mi-am luat bilet la un concert tribut Queen. La aproximativ o lună distanță, primesc mail că s-a anulat concertul. Mi se oferă un voucher și posibilitatea de a cumpăra altă experiență. Pe site, același concert Queen, cu o modificare minoră (oră diferită, parcă) dar cu vreo 10 lei mai scump. Zâmbesc amar și îmi asum paguba. Concertul Mi-am dorit să îmi placă. Am mers la Filarmonică cu mintea…
-
Concert în Sinagogă
Tot din seria ”redescoperim orașul”, azi despre un fel de reîntâlnire cu Sinagoga din Cetate Sinagoga, atunci În urmă cu mulți ani, am asistat la un concert in Sinagoga din cetate. A fost o experiență… dubioasă. Un eveniment sponsorizat de un producător de bere, cu muzică tehno și un bas ce răsuna mult prea tare între zidurile vechi. Din experiența respectivă am rămas cu frânturi. Praful de pe bănci. Altarul și pereții, frumoși în ciuda decăderii evidente. Și momentul în care era să îmi rup gâtul urcând pe scările putrezite către etajul unu. Momentul respectiv a cimentat definitiv fascinația mea pentru sinagogi și o antipatie violentă față de muzica techno.…



















