-
Fiecare om este un cimitir
Pe măsură ce îmbrătrânim, inima noastră devine o colecție. Se adună treptat în ea bunici, rude, prieteni, cunoștințe. Ne vizitează ocazional, atunci când găsim timp să privim înapoi. Iar asta e singura nemurire în care îndrăznesc să cred. Raiul e un concept pentru comozi. Ne scutește de responsabilitate. Ideea că oamenii care ne-au fost dragi petrec bine mersi pe sunete de harpă ne absolvă de vină atunci când începem, invariabil, să uităm. Ea credea în toate astea. Nu spăla în zile de sărbătoare. Primea preotul, se speria când se rătăcea ocazional o cucuvea pe gardul curții. Aprindea lumânări să ghideze morții spre casă, se apleca cu toată greutatea celor 80…
S-ar putea să îți placă și...
Raiul, cumpărat cu portocale
Fotbalul – eterna dilemă
Oh, so wonderful…
-
Un an après
Azi se împlinește un an de pandemie. Un an de când, într-o zi frumoasă de primăvară, mi-am adunat lucrurile și mi-am mutat biroul în sufragerie. Pentru câteva săptămâni. Săptămânile au devenit luni, lunile…un an and counting. Am ratat concedii, întâlniri cu prietenii, mi-am văzut familia mai puțin decât de obicei. Am sărbătorit 30 de ani studențește, în parcarea de McDonalds. Am citit, am încheiat cu succes câteva proiecte dificile, mi-am redefinit relația cu sportul,. Toate astea în timp ce lumea se ducea ușor-ușor în cap. La începutul pandemiei afirmam că lunile care urmează sunt războiul generației noastre. Toți suntem datori cu o mare încercare. Bunicii noștri au înfruntat războiul, părinții…
S-ar putea să îți placă și...
Prețul corect
”Anotimpurile” unei săli de fitness
Cristian Rudic – finalul?
-
Viața ca o plăcintă perfectă
În teorie da, probabil e frumos să ai viața atent împărțită în felii egale. În practică, nu prea merită efortul.
S-ar putea să îți placă și...
În loc de urări
Ieftin și cu vedere la mare
Despre nevoia de frumusețe
-
Cea mai importantă lecție din dans
a fost, în esență, o reconfirmare: că munca bate talentul. Despre începuturile mele în dans vă povesteam mai demult aici. Multe din cele scrise acolo au rămas de actualitate: încă mai iubesc dansul cu o ardoare de care nu mă credeam capabilă. Încă mai apelez la el de fiecare dată când ajung periculos de aproape de a da în cap cuiva. Și încă mă mai regăsesc în școala de dans pe care am ales-o atunci la întâmplare. Dar un lucru esențial s-a schimbat: cândva, într-un moment imposibil de identificat din ultimul an, stângăcia și nesiguranța s-au luat frumos de mână și s-au dus dracului. Iar concomitent, am început să devin…
-
Nefericirea ca un concurs
Uneori granița dintre empatie și abuz e extrem de vagă
-
Frankly my dear, I do give a d*mn
La 81 de ani distanță, lumea pare grăbită să pună în prim-plan un political correctness prost-interpretat în defavoarea unor merite reale.
-
Connect
În urmă cu un an, la SAF, Kat spunea ceva ce avea să-mi rămână întipărit în minte: always dance like it's your last dance, you never know what will happen.
-
Părerea ta, părerea mea
Pentru ca un concept să prindă rădăcini, are nevoie în primul rând de un public receptiv
S-ar putea să îți placă și...
Dincolo de cuvinte
Viața are mai mult de o viteză
Amprenta tuturor lucrurilor
-
15 mai nu e finalul
Am momente când aș vrea pur și simplu s-o iau la goană pe stradă, doar că să văd altceva în afara propriei curți.
-
Carantina – între două extreme
Astea fiind zise, cum găsim calea spre echilibru? Câteva idei mai jos:
