Săptămâna Europeană a Mobilității în Timișoara

În weekend-ul 19-20 septembrie, Timișoara a încetinit. Centrul s-a închis, iar străzile au fost revendicate de oameni. S-a sărbătorit ”Săptămâna Europeană a Mobilități”

Experiența mea

Am apucat să trec pe la evenimenit scurt și nepremeditat în drum spre turul ghidat ”Timișoara muzicală”. M-am nimerit prin centru pe la prânz, când în aer domnea deja o atmosferă de ”spartul târgului”. Tot au fost mulți oameni.

Pe una din cele mai aglomerate artere din oraș, copiii săreau în trambuline. Adulții jucau baschet sau savurau o cafea lână Firobuz Cafe.

Am luat-o către podul Mihai Viteazul. Mi-am propus să vizitez scurt expoziția ”Punți și poduri” a Dalianei Iacobescu. Până la ea, m-au furat peisajul și atmosfera.

Ne-am obișnuit cu zgomotul de fundal, cu atotprezența mașinilor. Urechile noastre s-au adaptat, liniștea ni se pare deviația de la normă. Dar corpul reacționează. În cei 200 de metri de la Catedrală la pod m-am relaxat. Am perceput cu mai multă intensitate lumina și toamna care ne dă târcolae. Mi-am imagnat o realitate în care liniștea aceasta este normalul.

Expoziția

”Punți și poduri” mi-a plăcut ca și tematică. Realizarea a lăsat puțin de dorit. Timișoara se mândrește cu câteva poduri distinctive. Ca locuitori, avem amintiri legate de ele. Podurile dobândesc astfel o simbolistică aparte. Pentru noi, cei care locuim aici, Podul de Fier sau răposata Pasarelă a Îndrăgostiților sunt spații unde cândva ne-am întâlnit cu cineva; sau ne-am despărțit de cineva; sau poate ne-am regăsit, în timp ce ne rezemam peste grilaj să privim Bega.

Daliana Iacobescu integrează aceste frânturi într-un context mai global. Am înțeles asta mai târziu, când am meditat puțin la expoziție. Pe moment, intercalarea de poduri locale cu puncte-cheie din Italia sau Franța mi-a dat mai mult impresia unui jurnal de călătorie. ”Hai să vă arăt unde m-am plimbat eu”. Îmi e greu să calific ce am văzut. Este o idee cu adevărat reușită dacă privitorul nu o înțelege din prima?