-
7 vieți fără tine la Thespis
În urmă cu vreo două săptămâni, conversând cu un amic student la teatru, ne-am trezit întrebându-ne amândoi dacă Teatrul Studențesc Thespis mai există. Se întâmpla într-o duminică. A doua zi, luni, ”7 vieți fără tine” mi-a apărut în feed-ul de pe Facebook. Am decis să merg. A fost odată o mare doamnă Singura dată când am mai fost la Thespis eram proaspăt studentă. În cercul nostru de tinere zăpăcite s-a strecurat, cumva, o ”mare doamnă” de vreo 25 de ani. S-a autopromulgat mentorul nostru. Ne-a băgat ”The Secret” pe gât. Ne-a invitat la teatru. Nu mai țin minte numele piesei. De altfel, în stil tipic vârstei, eram mai preocupată să…
-
Zeul măcelului la Casa cu Iederă
La începutul lunii ajungeam pentru prima dată la Casa cu Iederă. Locul m-a vrăjit. Am simțiti atunci, pe loc, că la Casa cu Iederă se întâmplă numai lucruri bune. Așa că atunci când una din doamnele de acolo mi-a recomandat să vin la ”Zeul Măcelului” am cumpărat bilet imediat, fără măcar să citesc descrierea piesei. Așa am ajuns la una din cele mai delicioase comedii văzute până acum. Iar efectul piesei a fost doar amplificat de locație. Cadrul Vă spun cinstit că nu știam la ce să mă aștept. Nu reușeam să vizualizez cum un spațiu intim precum Casa cu Iederă s-ar putea preta pentru o piesă de teatru. S-a…
-
Bolnavii – premieră la TNTM
Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent. Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez. Subiectul Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o…
-
Heidi la Teatrul German
De 1 martie, mi-am făcut cadou un ”mărțișor” special: o revedere cu Heidi. Heidi, cartea Copilăria mea poartă urma a două cărți – o carte galbenă de basme nemțești și ”Hedi”. Când bunica mi-a citit prima dată din carte, coperțile albe încă erau noi. Când ușa copilăriei mele s-a închis, cartea zăcea pe un raft pătată, lipită cu scotch-ul bunicului pe cotor și cu urechi de măgar. Nu îmi dau seama dacă am iubit cartea, sau doar vocea bunicii. Dar Clara și Heidi vor rămâne pe veci legate de amintirea unor vremuri mai simple. Când cortina s-a lăsat peste casa bunicilor, am pitit amintirea într-un colț. Heidi, Clara și Peter…
-
Sunt o babă comunistă la TNTM
De ”Baba comunistă” a lui Dan Lungu mă leagă multe amintiri. Când s-a lansat cartea, am citit-o pentru clubul literar al liceului. Am scris o recenzie. Am publicat-o în revista școlii. Nu mi-a ajuns. Așa că am creat un blog. Prima mea postare pe un blog a fost povestea Babei Comuniste. Cartea a deschis un capitol nou pentru mine. Blogul de atunci a crescut și a devenit, de-a lungul anilor, moderat de cunoscut. Prin el am cunoscut oameni și mi-am definit, încet, încet, propria voce. Douăzeci de ani mai târziu, încă mai scriu pentru că, la momentul potrivit, m-a găsit cartea potrivită. Baba Comunistă, acum Disclaimer: povestea de pe scena…
-
“Anna Karenina” la TNTM
”Annaaaaa, unde ești?”. Îmi voi aminti de aceste cuvinte. Sunt, în fond laitmotivul piesei care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru. Revenirea Când mi-am propus să mă cultiv puțin pe partea de teatru, am creat un scenariu în capul meu. Piesa perfectă, locul perfect. Dar impulsivitatea mi-a luat-o înainte și am aterizat nepremeditat la ”Petrecere de nuntă”. Am povestit experiența aici. Nu a fost negativă, dar nici ce mi-am dorit. A plantat în mintea mea o îndoială. Poate că teatrul nu este pentru mine. Iar apoi am ajuns la ”Anna Karenina”. Primul lucru pe care l-am zărit au fost șinele. Apoi spectacolul a început cu un nor de fum.…
-
”Petrecerea de nuntă” la TNTM
A fost prima piesă de teatru văzută în peste un deceniu. Ironia este că nici măcar nu mai îmi amintesc de ce am luat bilet. De fapt, ”operațiunea revenirea” era planificată minuțios pentru Anna Karenina în 15 februarie. Bănuiesc eu că biletul a fost un shopping impulsiv între două stații de tramvai. Din când în când mai fac și dinastea – văd ceva ce îmi sună vag interesant și cumpăr. Aia e, nimeni nu e perfect. Teatrul Opera din Timișoara și Teatrul Național Timișoara își împart o clădire. ”Petrecerea de nuntă” a avut loc în sala mare. Și aici am făcut prima greșeală. Din experiența operetelor știu că ”aproape” înseamnă…
-
Can[not] say?
Din când în când îmi place să mă provoc. Să mă iau singură la mișto. ”Can[not] say?” a fost o încercare eșuată de a mă trolla singură. Am vrut să văd cum stau cu răbdarea. Am primit în schimb cel mai mișto eveniment al lunii ianuarie. Context Am o relație complicată cu noul. La nivel teoretic, îl salut. La nivel practic, mi s-a dovedit în repetate rânduri că ”reinterpretat”, ”imersiv”, ”abstract” sunt sinonime pentru lipsa de efort. Iar în mintea mea, efortul este crucial în ceea ce numim, la nivel mai larg, cultură sau artă. Bun, rant over. Evenimentul avea următoarea descriere: Spectacol de teatru fizicalizat- producție C4Company Vă rugam…











