Fragments of Reality – Teatru Senzorial

Finalul lunii septembrie a marcat prima mea întâlnire cu teatrul senzorial. Am pornit în experiența respectivă cu așteptări minime, mai interesată de spațiu decât de eveniment. Am văzut o șansă de a explora una din clădirile istorice din oraș. Am primit mult mai mult.

Organizarea

Am reușit, ca norocul, să prind bilet în prima zi de reprezentații. Până la ora spectacolului, am evitat să îmi pun prea multe întrebări. ”Mergi cu mintea deschisă, Iza”.

Primele minute nu au avut darul să mă entuziasmeze. Primirea a avut iz de ședință de terapie. Prea multe zâmbete de circumstanță, prea mult ”cum te simți”. Ni s-a explicat conceptul. Fiecare participant avea să exploreze singur, accesul se făcea pe rând. Am fost încurajați să ne implicăm în limita propriului confort. Puteam să interacționăm sau nu cu ce avea să se întâmple în săli. Prezentarea s-a încheia cu un mandatory disclaimer de lumini puternice. Ni s-a reamintit că jumătate din traseu îl vom face legați la ochi. Apoi am fost poftiți pe traseu.

Experiența

A fost de fapt o plimbare prin mai multe încăperi. Fiecare schimbare de decor coincidea cu o nouă poveste, legată de cea precedentă prin senzații, mai mult decât prin fire narative. Întregul periplu a fost sub semnul fatalității. Am fost purtată într-o lume paralelă, într-un viitor alternativ, unde fiecare episod poartă semnul tragediei și al fricii. Singura ”protecție” a fost tocmai postura mea de intrus.

Primul ”tablou” m-a adus în spațiul unei foste ceainării. A fost de altfel și momentul în care am decis să dau totul. Am interacționat cu personajele, le-am pus în încurcătură. m-am jucat cu firul narativ și am savurat experiența la fiecare pas.

Am dus o conversație cel puțin interesantă pe întuneric cu un actor. M-am jucat ascunselea cu altul. M-am lăsat condusă într-o evacuare. Am sărit peste mobilă, m-am târât pe patru labe. Am ajuns, în sfârșit, în poate cea mai frumoasă încăpere a clădirii: o bibliotecă improvizată, plină ochi cu cărți și memento-uri. Am lăsat o urmă, am primit un bilet. Am ieșit în curte, unde am fost prompt legată la ochi.

Îmi era puțin teamă de această parte. Stau prost cu încrederea în alții și țin la spațiul meu personal. Perspectiva unei plimbări ghidate printr-un mediu străin nu îmi surâdea neapărat, în teorie. În practică, m-am trezit că savurez fiecare moment. Experiența a fost concepută în așa fel încât îți stimula toate simțurile: am simțit miros de foc și uleiuri esențiale; am ascultat muzică; am dat cu sapa; mi-am lipit spatele de un perete de iederă și am simțit atingerea plantelor și răcoarea zidului din spate.

Călătoria s-a încheiat în vârful unui turn pe care l-am urcat tot legată la ochi. Când mi s-a dat jos masca, m-am trezit față în față cu propria reflexie. Mi-am văzut rimelul mânjit de pe față și brusc m-am simțit mai frumoasă ca oricând.

Cu ce am rămas

”Fragments of reality” te scoate din zona de confort. Te trezești față în față cu întrebări existențiale, ești forțat să privești în interior. În paralel, te confrunți cu situații neanticipate. Trebuie să improvizezi, să decizi dacă joci un rol, dacă te joci pe tine, sau pur și simplu te retragi.

Este o experiență care te poate tulbura. Mai mulți oameni s-au trezit plângând pe parcursul traseului. Este un parcurs pe cât de scurt, pe atât de greu. O imitație, dacă vreți, a vieții.

La nivel personal, experiența respectivă a servit ca o confirmare. Mă laud că sunt un om adaptabil, greu de zdruncinat. Mi-am jucat rolul cu toată sinceritatea de care am fost capabilă. Am rămas puțin uimită de propria mea stabilitate. Pusă față în față cu scenarii apocaliptice și întrebări ”adânci”, am reacționat cu pragmatism și asumare.

Am părăsit locația spectacolului cu o certitudine nouă: am crescut, am evoluat. Situații care în urmă cu zece ani mi-ar fi declanșat reacții emoționale puternice mi se par acum mult mai ușor de gestionat. Mă pot adapta, pot improviza, dar mai ales, pot accepta.

”Fragments of reality” s-a dovedit a fi o oglindă în propriul meu suflet. Și pentru prima dată în mulți ani, mi-a plăcut ce am văzut acolo.