-
Heidi la Teatrul German
De 1 martie, mi-am făcut cadou un ”mărțișor” special: o revedere cu Heidi. Heidi, cartea Copilăria mea poartă urma a două cărți – o carte galbenă de basme nemțești și ”Hedi”. Când bunica mi-a citit prima dată din carte, coperțile albe încă erau noi. Când ușa copilăriei mele s-a închis, cartea zăcea pe un raft pătată, lipită cu scotch-ul bunicului pe cotor și cu urechi de măgar. Nu îmi dau seama dacă am iubit cartea, sau doar vocea bunicii. Dar Clara și Heidi vor rămâne pe veci legate de amintirea unor vremuri mai simple. Când cortina s-a lăsat peste casa bunicilor, am pitit amintirea într-un colț. Heidi, Clara și Peter…
-
Sunt o babă comunistă la TNTM
De ”Baba comunistă” a lui Dan Lungu mă leagă multe amintiri. Când s-a lansat cartea, am citit-o pentru clubul literar al liceului. Am scris o recenzie. Am publicat-o în revista școlii. Nu mi-a ajuns. Așa că am creat un blog. Prima mea postare pe un blog a fost povestea Babei Comuniste. Cartea a deschis un capitol nou pentru mine. Blogul de atunci a crescut și a devenit, de-a lungul anilor, moderat de cunoscut. Prin el am cunoscut oameni și mi-am definit, încet, încet, propria voce. Douăzeci de ani mai târziu, încă mai scriu pentru că, la momentul potrivit, m-a găsit cartea potrivită. Baba Comunistă, acum Disclaimer: povestea de pe scena…
-
“Anna Karenina” la TNTM
”Annaaaaa, unde ești?”. Îmi voi aminti de aceste cuvinte. Sunt, în fond laitmotivul piesei care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru. Revenirea Când mi-am propus să mă cultiv puțin pe partea de teatru, am creat un scenariu în capul meu. Piesa perfectă, locul perfect. Dar impulsivitatea mi-a luat-o înainte și am aterizat nepremeditat la ”Petrecere de nuntă”. Am povestit experiența aici. Nu a fost negativă, dar nici ce mi-am dorit. A plantat în mintea mea o îndoială. Poate că teatrul nu este pentru mine. Iar apoi am ajuns la ”Anna Karenina”. Primul lucru pe care l-am zărit au fost șinele. Apoi spectacolul a început cu un nor de fum.…
-
”Petrecerea de nuntă” la TNTM
A fost prima piesă de teatru văzută în peste un deceniu. Ironia este că nici măcar nu mai îmi amintesc de ce am luat bilet. De fapt, ”operațiunea revenirea” era planificată minuțios pentru Anna Karenina în 15 februarie. Bănuiesc eu că biletul a fost un shopping impulsiv între două stații de tramvai. Din când în când mai fac și dinastea – văd ceva ce îmi sună vag interesant și cumpăr. Aia e, nimeni nu e perfect. Teatrul Opera din Timișoara și Teatrul Național Timișoara își împart o clădire. ”Petrecerea de nuntă” a avut loc în sala mare. Și aici am făcut prima greșeală. Din experiența operetelor știu că ”aproape” înseamnă…
-
Can[not] say?
Din când în când îmi place să mă provoc. Să mă iau singură la mișto. ”Can[not] say?” a fost o încercare eșuată de a mă trolla singură. Am vrut să văd cum stau cu răbdarea. Am primit în schimb cel mai mișto eveniment al lunii ianuarie. Context Am o relație complicată cu noul. La nivel teoretic, îl salut. La nivel practic, mi s-a dovedit în repetate rânduri că ”reinterpretat”, ”imersiv”, ”abstract” sunt sinonime pentru lipsa de efort. Iar în mintea mea, efortul este crucial în ceea ce numim, la nivel mai larg, cultură sau artă. Bun, rant over. Evenimentul avea următoarea descriere: Spectacol de teatru fizicalizat- producție C4Company Vă rugam…









