-
Crima perfectă / How to make a killing
Pe la finalul lui Februarie, mi-am dat seama că am cam neglijat cinematograful anul ăsta. Nu a fost un gest conștient, pur și simplu au apărut alte evenimente. Mi-am luat bilet la ”How to make a killing” mai mult pentru că abonamentul meu de cinefil stă să expire. Trailerul m-a convins că merită să arunc un ochi. Cea mai ciudată premieră Mă așteptam să fie plin. Dar, ca niciodată, sala de la Cinema Timiș a fost aproape goală. Am numărat undeva la 20 de oameni. Poate acest lucru s-a datorat orei. Sau poate filmul nu a fost promovat cum trebuie. Cert este că m-am bucurat de o proiecție aproape privată.…
-
Anul Nou Chinezesc la UVT
În toamna anului trecut, m-am înscris la un curs de chineză organizat în mod gratuit de UVT. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. De fel, sunt puțin sceptică privind lucrurile gratuite. Mă aștept fie la neseriozitate, fie la o ”factură ulterioară”. Cursul de chineză la care particip s-a dovedit a fi opusul. Este susținut de vorbitori nativi de chineză și perfect adaptat începătorilor. Există interes real din partea profesorilor iar cursul este structurat în așa fel încât înveți cu efort minim. Pentru mine a fost și o ocazie de reconectare. Iubesc China, cele trei vizite acolo vor rămâne printre cele mai memorabile experiențe din viața mea. Îmi…
-
Heidi la Teatrul German
De 1 martie, mi-am făcut cadou un ”mărțișor” special: o revedere cu Heidi. Heidi, cartea Copilăria mea poartă urma a două cărți – o carte galbenă de basme nemțești și ”Hedi”. Când bunica mi-a citit prima dată din carte, coperțile albe încă erau noi. Când ușa copilăriei mele s-a închis, cartea zăcea pe un raft pătată, lipită cu scotch-ul bunicului pe cotor și cu urechi de măgar. Nu îmi dau seama dacă am iubit cartea, sau doar vocea bunicii. Dar Clara și Heidi vor rămâne pe veci legate de amintirea unor vremuri mai simple. Când cortina s-a lăsat peste casa bunicilor, am pitit amintirea într-un colț. Heidi, Clara și Peter…
-
Sunt o babă comunistă la TNTM
De ”Baba comunistă” a lui Dan Lungu mă leagă multe amintiri. Când s-a lansat cartea, am citit-o pentru clubul literar al liceului. Am scris o recenzie. Am publicat-o în revista școlii. Nu mi-a ajuns. Așa că am creat un blog. Prima mea postare pe un blog a fost povestea Babei Comuniste. Cartea a deschis un capitol nou pentru mine. Blogul de atunci a crescut și a devenit, de-a lungul anilor, moderat de cunoscut. Prin el am cunoscut oameni și mi-am definit, încet, încet, propria voce. Douăzeci de ani mai târziu, încă mai scriu pentru că, la momentul potrivit, m-a găsit cartea potrivită. Baba Comunistă, acum Disclaimer: povestea de pe scena…
-
Il Trovatore (Trubadurul) la ORT
Când s-a anunțat ”Il Trovatore” în repertoriul ORT, biletele de la prima reprezentație s-au epuizat în câteva minute. Așa se face că am ajuns să văd reprezentația ”decalat” față de un prieten. Eu am mers duminica, el lunea. Așa ia naștere una din cele mai amuzante interacțiuni legate de ORT Intru la spectacol, îi promit să revin cu impresii. Ies, pe drept cuvânt, bulversată. în marea mea confuzie nu găsesc ceva mai bun să îi scriu decât ”wtf. asta a fost dark”. A doua zi se duce el. Revine cu impresii: ”Damn Iza, ai avut dreptate”. Povestea și interpretarea Poate că stereotipurile nu sunt ceva rău. Orice operă reușită are…
-
Der Kirschgarten la Teatrul German
Continuăm cu ghinioanele. ”Livada cu vișini” la Teatrul German de Stat Timișoara.Aici, conflictul a fost pur o chestiune de gust. În apărarea piesei, multe voci din online o laudă. Dar suntem pe blogul meu, unde citiți părerile mele. Iar eu sunt, pare-se, mai trandiționalistă. Scenariul promitea Nu am citit piesa. Dar, în ciuda libertăților artistice din interpretare, cred că intuiesc cam cum arăta originalul. Livada de vișini, conexiunea plină de semnificații ce unește generații. Urmașii răniți, inresponsabili, inevitabila pierdere. Rușii transformă tragicul în poezie. Cred că m-aș fi împăcat bine cu o interpretare mai fidelă scenariului. Cu ce nu am rezonat Ok, m-ați prins, sunt bătrână. Am sentimente amestecate privind…
-
Beyond the veil – concert simfonic
Februarie a fost o lună bogată în evenimente pentru mine. Am mers undeva aproape zilnic. Așa că, statistic vorbind, era o chestiune de timp până când urma să am puțin ghinion în alegeri. ”Beyond the veil” mi-a lăsat un gust amar. Filarmonica nu a fost de vină. Solista Nurit Stark a fost invitata Filarmonicii la acest eveniment. Născută la Tel Aviv, Stark este poate una dintre cele mai bune violoniste contemporane. O spun criticii, o confirm și eu. Niciodată nu am asistat la o interpretare atât de complexă și de puternică. Stark biciuiește vioara. O forțează să scoată sunete noi, să i se supună. Solo-urile ei au energia unei bătălii.…
-
Kurtag 100 – recital cameral
Îmi doream de foarte mult timp să vizitez Palatul Lloyd. Așa că atunci când Filarmonica Banatul Timișoara a anunțat un recital cameral în locația respectivă, am simțit că am câștigat la loto. De două ori. Muzică clasică și o locație nouă? În viața mea nu am cumpărat mai repede un bilet undeva. Clădirea Este emblematică pentru oraș. Efectiv nu ai cum să nu o remarci dacă te-am plimbat măcar odată prin centru. În drumul pe care privirea îl face de la clădirea Operei către Catedrală, se oprește fără să vrea pe Palatul Lloyd. Impunător, renovat cu gust, este un loc menit să te facă puțin curios. Interiorul se ridică la…
-
Romeo și Julieta. Rock Story
Când s-a anunțat spectacolul de balet ”Romeo și Julieta. Rock Story” la Timișoara, m-am trezit față în față cu o dilemă. Descrierea promitea, prețul descuraja. Nu dau 100+ lei pe un bilet dacă nu sunt sigură că spectacolul este pe gustul meu. Spiritul practic a câștigat și am zis ”pas”. Dar unele lucruri sunt făcute să se întâmple. Cu o seară înainte de eveniment, cineva a donat un bilet pe un grup local. Eram a doua pe listă. Totuși, o voce din capul meu insista că o să ajung la spectacol. Mi-am anulat planurile pe marți. La ora 17.00, în ziua evenimentului, îmi scrie Oana – ”persoana de dinainte a…
-
Traviata la ORT
Rămânem la femei pentru care iubirea este un pariu nefericit. Aceeași sală, alt decor, altă poveste. Pălăriile Intru în sală și privirea mi se oprește pe o grămadă de pălării. Cortina e încă lăsată, orchestra se încălzește pe fundal. Apoi spectacolul începe. Violetta, bolnavă pe pat. În jurul ei bărbații se succed. Fiecare își ia pălăria și pleacă. Unii o privesc cu milă, alții aruncă priviri melancolice. Toți fug. Revin la viața lor, uitând de frumusețea care își trăiește ultimele momente. Scena aceasta a setat tonul operei. Opera Din Traviata cunoșteam ”Brindisi”. Aveam o idee vagă despre poveste. Spectacolul mi le-a pus în perspectivă. ”Brindisi” este o sclipirie de frumusețe…

























