Bălănescu Quartet prezintă MARIA T

În data de 21 septembrie am avut ocazia să asist, pentru prima dată în viață, la un concert în Sala Barocă a Muzeului Național de Artă Timișoara. Ocazia? Un dublu eveniment: o lansare de carte urmată de un concert.

Lansarea de carte

”În gura lupilor. Povești din Gărâna”. Nu am citit-o, iar prezentarea cărții nu m-a convins. Mi s-a părut un eveniment stereotipic, genul de ocazie unde somități autodeclarate se complimentează reciproc.

Prezentarea mi s-a părut… lipsită de modestie. Spun asta conștientă că afirmația este una emoțională. Refuz să cred că s-a inventat cartea care să placă tuturor. Când această propoziție și-a făcut loc în prezentare, creierul meu a dat check out. Am admirat sala, în asteptarea momentului muzical.

Bălănescu Quartet

Concertul a început dubios, cu o oaie proiectată pe un ecran. Oaia respectivă s-a multiplicat. Am devenit sceptică. Mixed media este rareori o rețetă pentru succes. Apoi Alexander Bălănescu și-a făcut apariția pe scenă, iar îndoielile mele s-au topit ca zăpada la soare.

Privind retrospectiv, audiția respectivă a fost unul dintre cele mai mari privilegii din ultima perioadă. Dintr-o simplă curiozitate, am nimerit în prezența geniului. Dar Bălănescu este un geniu atipic. Vorbim de un artist ajuns la maturitate, atât de stăpân pe arta sa încât își permite să se joace. Bălănescu își asumă riscuri, provoacă, redefinește. Ce îl diferențiază de alți artiști inovatori este baza. Bălănescu a stăpânit roata înainte să încerce să o reinventeze. Poți să îl placi sau nu. Dar competența lui este indiscutabilă.

Între două melodii, am citit interviul acordat de Alexander Bălănescu revistei Orizont în 2013. Îl găsiți aici. Articolul respectiv oferă un context util despre evoluția artistului, călătoria lui și ceea ce își dorește să exprime.

Concertul

Maria T. a fost scrisă de Alexander Bălănescu pornind de la înregistrări cu vocea Mariei Tănase. Vocea ei nu este imitată și nici acompaniată: este folosită ca material, ca sursă – apare în lucrare așa cum a fost înregistrată, iar cvartetul se construiește în jurul ei.

Melodiile reflectă încercările artistului de a se reapropia de România. O face prin muzică, cu vocea lui Tănase intervenind oportun ca pentru adăuga tensiune și nostalgie. Te trezești gândindu-te la ea, la destinul ei. În paralel, imaginile de pe ecran te fură. O masină, plimbându-se în fața unei case. Simți timpul cum trece. Ai sentimentul acut că în acea casă, râsetele au fost înlocuite, treptat, cu tăcere. Peste toate acestea se așterne muzica. O ancoră, un semn de întrebare.