Orgile Cetății – primul eveniment

Cele mai pure amintiri ale copilărie mele se leagă de orgă. O ascult și mă văd intrând cu bunica în biserică. Am în față imaginea bradului de Crăciun de lângă altar. Ani mai târziu, același instrument avea să fie fundalul sonor al unei prietenii improbabile, care încă mai rezistă, în ciuda distanței. Orga, deși un instrument sobru, mă liniștește.

Două decenii mai târziu, biserica și sărbătorile creștine sunt capitole încheiate. Dar muzica acelor vremuri încă mai atinge o coardă a sufletului meu. Încă o mai caut, din când în când.

Într-o seară de vară, căutarea respectivă m-a adus la porțile Bisericii Piariste.

Recitalul

Propunea o combinație inedită: muzică de orgă și poezie. În practică, asta s-a tradus printr-un repetoriu bogat: Bellini, Faure, Battista, Bizet. Dar lor li s-a adăugat o apariție puțin neașteptată: Lloyd Webber. Eu pe Webber îl asociez cu Fantoma de Operă, nu cu biserica. 😛 Spre surprinderea mea, s-a integrat perfect. Stilul lui Weber este ușor de identificat. Are o tonalitate, o exaltare caracteristică, aproape ca o semnătură. Compozitorul respectă spiritul muzicii bisericești, dar îi adaugă o notă contemporană.

Dacă muzica ne-a trimis într-o călătorie prin timp și spațiu, versurile ne-au adus înapoi. Arghezi, Eminescu, Blaga. Poezia a servit ca o ancoră și o punte. Ne-a amintit că între atâtea nume ”cu greutate”, avem un loc al nostru. Emoțiile, valorile noastre ne unesc cu lumea. Același gând, aceeași dorință, pot acapara mintea unui compozitor italian și penelul unui scriitor român. Poate că uneori nu înțelegem cuvintele. Dar sufletul nostru răspunde, recunoaște.

Evenimentul

Previzibil, publicul a reacționat pozitiv. La 19.30 toate locurile se ocupaseră. În momentul începerii concertului, lumea se îngrămădea deja în picioare.

”Orgile Cetății” pune în lumină nu doar muzica, ci și instrumentele. În Timișoara avem câteva zeci de orgi presărate prin diverse biserici. Fiecare are o istorie proprie. Sunt instrumente scumpe, parte integrantă a spațiilor care le găzduiesc. Dar muzica lor este rezervată în general unui cerc restrâns. ”Orgile Cetății” oferă acces unui public mai larg. Sunt evenimente gratuite, deschise oricui indiferent de religie sau sistem de valori. Se subînțelege că accesul este condiționat de respect. Dar suntem în Timișoara, un oraș prin definiție tolerant și incluziv.

Mi-a plăcut mult și cum au gestionat organizatorii anumite provocări de natură logistică. În biserici, orga este în spate; oamenii privesc spre altar.

În cadrul evenimentului, publicul a putut să urmărească în timp real ce se întâmpla desupra lor. Priveam în față, spre un ecran unde interpretarea era proiectată, în timp ce muzica ne învăluia de sus, ca o îmbrățișare.

Mi-a plăcut.