Cele mai pure amintiri ale copilărie mele se leagă de orgă. O ascult și mă văd intrând cu bunica în biserică. Am în față imaginea bradului de Crăciun de lângă altar. Ani mai târziu, același instrument avea să fie fundalul sonor al unei prietenii improbabile, care încă mai rezistă, în ciuda distanței. Orga, deși un instrument sobru, mă liniștește. Două decenii mai târziu, biserica și sărbătorile creștine sunt capitole încheiate. Dar muzica acelor vremuri încă mai atinge o coardă a sufletului meu. Încă o mai caut, din când în când. Într-o seară de vară, căutarea respectivă m-a adus la porțile Bisericii Piariste. Recitalul Propunea o combinație inedită: muzică de orgă…