Classic meets Teodora Brody

Am ajuns la concert datorită unui add bine plasat. Am ascultat-o pe Teodora Brody cântând preț de câteva secunde. A fost suficient pentru a mă convinge să îmi cumpăr bilet. Iar apoi am văzut locația: Grădina de Vară a Filarmonicii. Am decis că este combinația perfectă.

Grădina de Vară

Cu o seară înainte, ajungeam pentru prima dată în Grădina de Vară a Filarmonicii Banatul. La 12.00 noaptea, cu un film pe fundal, spațiul mi s-a părut poetic. Lumina zilei doar a accentuat impresia respectivă.

Locul îmi evocă vacanțele de la Mare de acum câteva decenii. Teatrele de vară de acolo aveau un farmec pe care, până recent, nu l-am mai găsit nicăieri. Erau spații rustice, dar eram în liberi, școala încă era departe, pe scenă cânta Andre iar aerul mirosea a mare și a hamsii. Pe atunci, nopțile mi se păreau nesfărșite.

Grădina de Vară mi-a dat o stare similară, de vacanță. Am intrat și am simțiti că mă mișc mai ușor, că aerul este mai curat. În timp ce îmi căutam locul, am detectat cu coada ochiului, o mișcare. Mi-a luat o secundă să înțeleg ce văd: un iepure ce țopăia printre scaune, complet indiferent la spectatori. Am aflat ulterior că în grădină locuiesc undeva la șapte iepuri și un papagal:).

Concertul

Teodora Brody reimaginează clasicii. Vocea cântăreței se suprapune pe fundal instrumental marcat de Mozart, Beethoven și Pablo Casals. Rezultatul: o performanță dinamică, unde clasicii se împletesc firesc cu jazz-ul.

Atmosfera concertului a purtat amprenta spațiului. Da, acustica a lăsat puțin de dorit. Muzica a concurat pe alocuri cu sunete de mașini turate și petreceri de pe Bega. Nu a fost perfect. Iar fix asta a adăugat reprezentației o notă aparte.

Afirm deseori că muzica clasică mă ajută să mă detasez de realitate. Opera și Filarmonica sunt locuri unde pot trânti, metaforic vorbind, ușa în nas realității. Uit de oraș, de grijile personale, mă concentrez exclusiv pe ceea ce aud.

La Teodora Brody muzica s-a împletit cu realitatea. O ascultam și eram în egală măsură acut conștientă de ce se întâmplă în jur. Vedeam noaptea cum se insinuează peste grădină. Din când în când, râsetele unor grupuri răzbăteau peste gard. O seară ca oricare alta și totuși atât de magică. Muzica mi-a lăsat din realitate exact cât trebuie. I-a blurat contururile, fără să o șteargă cu totul. Și a acoperit-o de poezie. Teodora Brody a fost fundalul sonor al unei seri de vară…