The Color Run 2026

Se pare că dezvolt o obsesie dubioasă pentru medalii cu unicorni. Altfel nu îmi explic de ce din 2022 încoace The Color Run tot sfârșește prin a ateriza pe lista mea de evenimente.

Episodul 2026

A fost complet neremarcabil. Kit-ul de concurs a rămas la fel (lăudabil, în condițiile în care restul evenimentelor taie unde pot), traseul același, haos-ul neschimbat, party-ul, mai mult de umplutură.

Observ un trend care nu îmi place: de doi ani încoace, programul are mai mult caracter orentativ. În 2025 era să ratez cursa pentru că organizatorii au început mai devreme. Voluntarii și-au luat-o în freză, unor participanți le-a fost refuzat startul. S-a lăsat cu adulți nemulțumiți și copii plângând. Ai crede că au învățat ceva din asta.

Nope. Primul start de sâmbătă era planificat pentru orele 14.00. Am ajuns în Libertății pe la 13.30, dar nu m-am grăbit să intru. Mi-am pus căștile în urechi și am dat țipetele de pe scenă pe o salsa bună. Pe la 13:45 observ cum masele de oameni o iau deja spre start. La :50 eram pe drum. Pentru binele organizatorilor, sper că participanții care au venit la ora anunțată au fost totuși lăsați pe traseu. E o limită la cât de des poți repeta aceeași gafă fără să te sancționeze oamenii care plătesc bilet.

De cursă m-am bucurat cu moderație. Trecerea prin porțile cu vopsea rămâne highlight-ul traseului. La poarta cu spumă, s-a lăsat, previzibil, cu scandal. Am rămas câteva minute bune blocată în mijlocul porții, în timp ce sub nasul meu copii se trânteau pe jos și dispăreau sub spumă, la câțiva pași de tălpile mele. Părinții… se uitau.

Am trecut linia de finiș, mi-am luat medalia, am cadorisit un copil cu praful colorat primit și dusă am fost.

Probabil voi reveni și la anul. Bată-i focul de unicorni.