”Petrecerea de nuntă” la TNTM

A fost prima piesă de teatru văzută în peste un deceniu. Ironia este că nici măcar nu mai îmi amintesc de ce am luat bilet. De fapt, ”operațiunea revenirea” era planificată minuțios pentru Anna Karenina în 15 februarie. Bănuiesc eu că biletul a fost un shopping impulsiv între două stații de tramvai. Din când în când mai fac și dinastea – văd ceva ce îmi sună vag interesant și cumpăr. Aia e, nimeni nu e perfect.

Teatrul

Opera din Timișoara și Teatrul Național Timișoara își împart o clădire. ”Petrecerea de nuntă” a avut loc în sala mare. Și aici am făcut prima greșeală. Din experiența operetelor știu că ”aproape” înseamnă ”mai bine”. Așa că m-am tratat frumos cu un bilet în rândul 3, pentru experiența perfectă. Rândul 1 și 2 erau rezervate. În ziua spectacolului m-am trezit inconfortabil de aproape de toată acțiunea. Actorii erau la 3 metri de mine. La unele scene, coborau către public. La altele, intrau pe scenă prin ușa din dreapta mea. Interesant, dar privind retrospectiv, aș fi preferat puțină distanță. Nu-i bai, reținem pentru data viitoare.

Piesa

Redau aici descrierea, pentru că mi se pare mai bună decât orice aș putea eu scrie:

Berthe și Jacques au spus „Da” în fața lumii și a cerului. Dar mama miresei organizează încă o mică petrecere de nuntă pentru familie și, mai puțin evident, pentru ea însăși. În jurul mesei de pe malul mării încep să se țeasă povești din prezent și din trecut; mirele are un secret pe care îl află cu toții, se pierde și se găsește o bijuterie scumpă, vine furtuna, spiritele se încing, iar petrecerea o ia razna cu totul, într-un caleidoscop de imagini care, între râs și tristețe, la granița dintre realitate și fantastic, reflectă natura umană, într-o tragi-comedie de o infinită minuțiozitate și diversitate.

Cu ce am rămas eu

Mi-a plăcut interpretarea. Nu trebuie să fii un expert ca să apreciezi talentul. Actori investiți în rol, foarte ”in tune” cu personajele pe care le jucau. Apreciez efortul și pasiunea în general. ”Petrecerea de nuntă” a avut din ambele din plin. Dar cea mai pregnantă impresie a fost de natură olfactivă. Nu știu dacă a fost datorită decorului sau chiar a parfumat cineva sala, cert este că mie aerul mi-a mirosit a lămâie și a mare.

La nivel personal nu am rezonat prea mult cu subiectul. Sigur nu a ajutat nici faptul că mintea mea încă era în modul ”operetă”. O parte din creierul meu tot aștepta să înceapă personajele să cânte. Ridicol.

La final de zi, a fost o experință frumoasă. În materie de teatru, încă îmi descopăr gusturile. ”Petrecerea de nuntă” m-a ajutat în acest proces. Încet, încep să înțeleg acest gen. Să îl analizez după alte criterii decât opera sau opereta. Încerc să ma uit la expresii, să identific impactul unor fraze sau scene asupra mea. Este un proces interesant. Iar dacă ianuarie a stat sub semnul muzicii clasice, februarie aparție teatrului. Urmează încă două spectacole la TNTM și o reîntâlnire cu Teatrul German. În curând, pe blog 🙂