2025 – spectacole de balet
Confesiune: primul spectacol susținut la operă la care am participat a fost ”Frozen”. Da, varianta pentru copii, cu Olaf și restul. Pentru că ”Let it go, let it go” nu m-a terorizat destul…
Seara aceea de martie a fost emblematică. Nu doar pentru că am sfârșit fredonând cot la cot cu echivalentul a trei grădinițe îmbrăcate în Elsa. Ci și pentru că mi-a vindecat frica de operă.
La Bayadère
Așa că am trecut la chestii serioase. La Bayadère. Superb spectacol, o interpretare minunată. După primul act eram în egală măsură impresionată și confuză. Ok, mai mult confuză. Așa că am făcut ce face orice intelectual cu pretenții și, între două fumuri de țigară, i-am șoptit molcom la ChatGPT ”auzi, zi-mi și mie la ce naiba mă uit”. Roboțelul și-a făcut frumos treaba – mi-a explicat povestea, mi-a dat chiar niște ponturi ca să înțeleg spectacolul. În actul doi mă simțeam o idee mai puțin bleagă.
În loc să mă descurajeze, La Bayadère mi-a oferit claritate. Am găsit ”cheia”, cum ar veni. La balet e indicat să te duci pregătit.
Creațiunile lui Prometeu / Bodies & Emotions
A fost ultimul spectacol de balet de balet văzut în 2025. Și l-am savurat cu sufletul.
Interesant este că m-au atins fix aspectele care aparent au descurajat publicul mai larg. Sala a fost mai goală ca de obicei. Dar în creierul meu s-au declanșat … focuri de artificii.
”Creațiunile lui Prometeu” este un balet atipic. În primele minute ale spectacolului, simțeam că ceva mă deranjează. Asimetria. M-am obișnuit cu un anumit tip de interpretare. Cu o simetrie în mișcările dansatorilor din fundal. În ”Creațiunile lui Prometeu” mișcarea se propagă asemenea unui ecou. Fiecare dansator reacționează la celălalt, fiecare ”piesă” devine instrumentală în întreg.
Este un spectacol cu mult simbolism. Lipsește o narațiune clară. Iar din asta vine o libertate imensă pentru spectator. Poate căuta înțelesuri, își poate scrie propria lui poveste. Și privind retrospectiv, este baletul cu care, la nivel personal, rezonez mult mai bine.
