Ziua Porților Deschise ✦ Atelier Attila Nagy

10 iunie este Ziua Mondială Art Nouveau. În acest an, momentul a fost marcat cu un eveniment special, organizat de Heritage of Timișoara și Ambulanța pentru Monumente Banat: am fost invitați să pătrundem în culise, într-unul din locurile unde Timișoara renaște, statuie cu statuie.

Palatul Karl Kunz

În drum spre atelierul lui Attila Nagy, am trecut pe lângă Palatul Karl Kunz. Am notat, mental, locul lipsă de pe zid. Curând, acolo va fi așezată o nouă statuie.

Anul trecut, în vară, zeița Theros revenea pe fațada palatului, mulțumită celor de la HoT. Un oraș întreg a sărbătorit momentul. Cu fiecare statuie reconstruită, Timișoara își recapătă puțin din farmecul de odinioară. Devine un oraș tot mai atractiv, tot mai poetic.

Ca privitori, înțelegem limitat efortul din spate. Asta s-a schimbat ieri.

Unde se naște Primăvara…

Undeva, puțin mai departe de Fabrica de Bere, pe strada Școlii, este o clădire. În ea, un atelier. Am trecut pe lângă locul respectiv de zeci de ori. Habar nu aveam câtă magie se ascunde în spatele unei uși…

Prima mea impresie a fost că pășesc într-un muzeu. Locul este arhiplin de decorații, unele originale, luate de pe clădiri, altele în curs de construcție. Cele două cămăruțe sunt pline până la refuz. Când o clădire istorică este refăcută, elementele decorative sunt demontate. Sunt curățate de depuneri, până când formele originale ies din nou la iveală. Apoi se ia un mulaj. Pe el se construiește. Se adaugă elemente lipsă unde este cazul. Formele inițiale revin la viață, amprentele timpului sunt șterse. Iar cândva, obiectul nou construit este atașat din nou pe fațadă.

Este doar o parte din munca titanică ce are loc în atelierul lui Attila Nagy. De la distanță, vedem o formă. Remarcăm o frunză, o floare. Dar mici detalii ne scapă. Multe din elementele decorative sunt de dimensiunea unei unghii. Sunt abia vizile de la distanță. Dar împreună, compun un tablou, întregesc o poveste. Mulaj cu mulaj, istoria Timișoarei renaște…

Eiar 

Este momentan la stadiul de mulaj. Am avut o șansă unică să vedem detaliile statuii de aproape. Eiar domină încăperea. Este înaltă, undeva la 3 metri dar postura ei nu are nimic amenințător. ”Primăvara” pare ca privește în zare, poate la trecut, poate la viitor. Are o mână ușor încleștată, piciorul drept pare că ezită, nesigur. Nu știe dacă să vină sau dacă ar trebui să mai aștepte. Dar în ochii ei se citește determinare. Strânge buchetul de flori la piept. Știi ca atunci când va decide să vină, o să fie minunat.

Am zăbovit în atelier mai mult decât planificasem. Locul este fascinant, te-ai putea pierde cu orele acolo. Attila Nagy a fost o gazdă excelentă. Ne-a povestit despre procesul de creație, despre documentarea din spate. Ne-a arătat poze cu statuia inițială.

În comunism, Palatul Kunz și multe alte clădiri din oraș au fost mutilate. Statuile, decorațiile erau semn de bogăție și incompatibile cu regimul. Un procent semnificativ din istoria orașului s-a pierdut. Dar prin munca unor oameni ca Attila Nagy și asociații ca HoT, capitolele lipsă sunt completate. Pagină cu pagine, statuie cu statuie…