Să ciTimișoara
De ceva timp tot încerc să îmi scot nasul din “bula mea”. Să ies, să îmi extind cercul social. Dar în experimentul meu m-am lovit de un… paradox.
Mi-a fost ușor să mă deschid și să merg la filme, meciuri, tururi ghidate, balet, operă. Zone noi, neexplorate suficient în trecut. În schimb la citit m-am blocat rău. Nu din lipsă de evenimente. Ci pentru că lectura, critica literară, scrisul sunt pasiuni vechi, cimentate. Să le scot la aer se simțea ca o… violare.
Clubul de carte
Ce m-a convins să ”o încerc și asta”? Obligația, dar nu în sensul rău.
De câțiva ani sunt membru al unui club de carte online. Nu îl numesc aici pentru propria lui protecție :P. Ei bine, grupul acela mic este probabil singurul colț rămas drama free din tot universul lui Zucky. Lumea citește, discută despre cărți și ”bârfe literare”, se informează despre noi lansări sau evenimente. Totul cu respect și empatie. Iar cu timpul, oamenii din acel grup mi-au devenit dragi. Nu îi cunosc personal pe toți, dar am ajuns să îi consider parte din ”bula mea”. Când am nevoie să îmi amintesc că lumea asta nu se duce complet dracului, grupul respectiv mă salvează.
Din acest motiv, când Gabi a anunțat că este invitata să citească la Să ciTimișoara, mi s-a părut de bun simț să merg și eu, pentru suport moral. Și așa am descoperit o altă fațetă a orașului.
Să ciTimișoara
Ce se întâmplă la ”Să ciTimișoara”? Pe scurt, autorii vin, citesc fragmente din propriile lucrări, iar apoi se discută. Pe text, dar nu exclusiv. Evenimentul este moderat, dar nicidecum regizat. Publicul este încurajat să intervină.
În seara în care am nimerit, alături de Gabriela Rus s-a aflat și Cristina Bădău. A rezultat astfel un mix frumos între poezie (Cristina) și proză (Gabriela).
Nu voi comenta aici în detaliu lecturile. Mi-au plăcut, da. Dar îmi vine greu să disec ceva ascultat ”prin vocea altuia”. Când citesc singură, am o voce, o tonalitate, în mintea mea. Cu ea sunt obișnuită să citesc. Vocea din capul meu poartă la un anumit nivel amprenta propriilor mele trăiri și interpretări involuntare. Când citește altcineva, ”vocea din capul lui” nuanțează lectura. Așa ajung să ascult mai mult persoana decât opera. E un experiment interesant. Se pot aflat atât de multe din virgule, pauze, schimbări involuntare în ton.
Revenind la ”Să ciTimișoara”, impresia mea este că lectura a fost în plan secund. În centru au fost autoarele și, la un anumit nivel publicul. ”Să ciTimișoara” este despre expunere, vulnerabilitate, asumare. Ia ceva curaj să vii ca invitat și să îți citești creațiile în timp ce în fața ta se desfășoară … un bufet de reacții. Chiar și în condițiile unui public ”pașnic”, teama rămâne.
Din perspectiva ascultătorului, situația nu este mai puțin provocatoare. ”Să ciTimișoara” este un eveniment intim. În acest context, să taci atrage aproape mai multă atenție decât să intervii.
La ediția aceasta am ales să fiu ”omul din umbră”. Atât am simțit nevoia să fiu. Am stat, am absorbit, am ascultat. Și m-am bucurat că am descoperit încă o ”bulă” . Încă nu mă simt 100% confortabil în ea. Dar cred că îmi voi găsi locul și acolo.
