Astenie de ianuarie

Vine un moment când și ceața își pierde din magie. Se infiltrează în suflet, în piele, în inimă.

Absenta luminii ne dăunează. În lipsa ei ne întunecăm și noi. Gândurile nu mai găsesc spațiu să se desfășoare, ideile se blochează iar zilele din calendar se scurg într-o fugă frenetică dintr-un colț de lumină în altul. Asemeni lui Scarlett fugim de ceață doar pentru a da de un gol mai profund. Iar undeva în cursul acestei fugi ajungi să te intrebi dacă lumina chiar există, sau a fost doar un delir de o clipă.