-
Prima zăpadă cu Linda
Când ieși la plimbare prin zăpadă cu doi pui de om și un pui de câine, constați rapid că rațiunea și prudența nu au ce căuta în ecuație.
-
2500 km
E mereu același scenariu – mă trezesc, la revenirea după o absență mai lungă și pentru o clipă încă mai am impresia că sunt acolo. Inspir mirosurile altei lumi, aud zgmotele altei vieți. O clipă doar, prezentul refuză să se furișeze și mai lasă loc amintirii. Ieri m-am trezit căutând norii. Nu norii răsfirați ai Banatului, ci masele acelea pufoase ce năvăleau in forță pe stâncile vulcanice, pentru a se opri, ca la o comandă nevăzută, toti in același loc, delimitând realități, lumi. Pentru o fracțiune de secundă, mi s-a părut că le simt prezența. În aer încă mai plutea neastâmpărul premergător unei zile de aventuri, de departe se simțea oceanul. Apoi iluzia s-a destrămat, iar amintirea s-a furișat discret înapoi, s-a lipit de suflet și mi-a șoptit încet ”rămân aici”. Au fost 11 zile nebune. O călătorie care a pus în umbră tot ce am trăit până acum, o experiență la care n-aș fi îndrăznit să visez. A fost Islanda. Frumoasă, rece, încă neîmblânzită. Nopți pierdute urmărind aurore, peisaje deșertice, furate parcă altei planete. A fost oceanul, a fost gheața, au fost balenele, munții, ceața, cascadele, lumina, drumul. Și mai presus de toate, confirmarea că am făcut alegerea corectă…